Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Am să-ţi trimit un fluture la toamnă,/ verde, haihui, rămas aici, subţire,uitat de timp, de vreme şi de moarte,/ înalt, frumos, deştept, aproape mire!Am să-l trimit cu zborul cel din urmă,/ cu tot suavul prins în fluturare –văzduhul tău, sufletul tău, livada/ s-or înflori-n secunda următoare!Acuma-l scriu, şi-l corectez, şi-l laud,/ şi-l dăscălesc, şi-l rog să nu s-abatădin calea cea mai scurtă către toamnă,/ d ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Pe toate cărţile ne/scrise şi pe toate cuvintele de onoare jur: am să duc toată partea asta în partea cealaltă, şi va să fie numai o parte, şi numai o lume, şi numai un bun şi încăpăţânat augur, nu va mai fi o inimă rece lângă o inimă caldă, nu vor mai fi antume şi postume, nici mere interzise şi nici şerpi ispititori, nu va mai fi plecare nici măcar o dată, numai sosire va fi de o mie şi una de ori! Pe toate căr ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Domnule cal, aş vrea să mă primeşti/ în ochiul tău înlăcrimat şi marecât ţara, cât istoria de când/ părinţii toţi i-au zis Descălecare!Te rog să mă primeşti numaidecât/ – sunt un sătul de lene şi minciună –din firea ta să văd – prin plânsu-ţi pur/ – dacă mai poate cineva să spunăceva frumos despre acest Ţinut/ sfinţit de-un Dac şi legănat de-o Dacă,ţinut în frâu de lifte şi barbari/ cu suflet ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" S-a terminat nisipul, nu mai sunt/ nici pentru-n ceas măcar câteva fire -un ceas mărunt, de om care-a pierdut/ timpu-n Deşert şi pacea-n Monastire!Un ceas mărunt, aşa, ca la sfârşit,/ când se pogoară naiba din icoanes-anunţe că-i un om care-a cărat/ care cu apă Fetelor Morgane!Ş-a dat la dromaderi, la beduini,/ la sfinţi, la secături, la morţi de sete -ş-acum nu are timp nici de murit,/ stă - pedepsit - cu faţa la perete ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Moto: "nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,plângeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova lui"(Cezar Ivănescu) Am două Moldove... şi-s cel mai bogat/ în viaţă şi-n moarte, am satul în suflet, am sufletu-n sat.../ şi sfinte mi-s toate: şi gândul, şi visul, şi paşii, şi tot/ ce am şi mă-ndeamnă să caut (la sudul Moldovei de nord)/ cărarea spre toamnă, să caut (la nordul Moldovei de sud)/ cărarea s ...

Noaptea, când crezi că Dumnezeu presară o ţâră de linişte peste triumful tragic al nesimţirii şi iresponsabilităţii, când chiar zici în şoaptă vro câteva cuvinte de mulţumire către Panteonul geto-dacic, în care, pasămite, duhul lui Zalmoxis stă neclintit şi încă răbdător în iureşul harababurii şi ticăloşiei cestui prezent imund, începe atacul. Atacul câinilor vagabonzi, atacul câinilor de curte, atacul câinilor de sufragerie, de dormitor, de bucătărie, de iat ...

Bădia Nimeni locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Tanti Nicăieri locuieşte la marginea satului cu toate casele la marginea satului. Cum s-ar spune şi cum se vede, sunt vecini de margine. Noaptea, bădia stă pe prispa casei şi se uită la stele. Noaptea, tanti stă pe prispă şi se uită la stele. Din când în când, ca să nu-i doară cuibarele ochilor, se privesc reciproc şi avantajos. El o priveşte cu irisuri verzi-amărui. Ea îl priveşte cu irisuri n ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Tanti beladonă, tare mi-i mâhnirecând te văd prin garduri singură şi-n floare,nimenea nu smulge nici o adieredin minunăţia ta vindecătoare!Tanti beladonă, viaţa mea din carne-ineagră, rea, bătrână - parc-ar vrea să tacă -toţi deştepţii lumii vin - para/simpatici -scriu şi pun parafe: goană cardiacă!Tanti beladonă, tare mi-i ruşinesă-ţi declar în faţă: inima mi-i dreaptă,chiar dacă se-ndoaie, chiar dacă se f ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Nu am nimic... şi nici măcar atât.../ nu ştiu ce n-am... dar asta nu mă doare -nu-mi pare rău că juru-i supra/plin/ cu tot cu dinadins şi întâmplare!Din unghiuri suspicioase mă pândesc/ sfinţi de carton şi semidocţi de paie,vor să-mi dărâme visul de mărgean/ şi scara nemuririi vor să-mi taie!Azvârle vorbe grele, de asalt,/ spre duhul meu lunatec, pur şi simplu,îmi suflă-n lumânare şi-n chibrit/ când vine vremea ...

Mă aflu-n odaie şi-n puţinele, foarte puţinele momente de cvasi/linişte într-unul dintre cele mai nenorocite oraşe ale Republicii România. Cucul din pendulă îşi drege timbrul singuratic (şi in/util) şi cântă/bate paisprezece ceasuri trecute fix în sâmbăta asta ştearsă, banală, încărcată cu tot ce a văzut şi nu a văzut genialul din Haimanale. Citesc din „Cartea despre NIMIC” a lui OSHO, foarte cunoscut şi controversat filozof/înţelept indian, mort în 1990 şi ce ...