Baba arde și țara se piaptănă
Dacă apa ar fi fost un detergent neobișnuit, televiziunile ne-ar fi prezentat-o exclusiv în pauzele publicitare, în diverse formule revoluționare. „Wow! Noua formulă a apei chioare este rezultatul cercetărilor laborioase ale savanților noștri din Vilariba și Vilabaho, care, ce să vezi, acum, pătrunde și printre fibrele rufelor și fufelor simandicoase și dificile, cu bule de argint viu și nevătămat!”.
De când experții au descoperit menopauza duplicitară, apa a devenit o perversă formă de agregare lichidă care curge din amonte în aval, precum Ozana Barabancea, însă ne cam încurcă. Odinioară, gradul de civilizație al unei comunități era dat și de abilitatea cu care membrii săi interacționau cu apa și săpunul în scop igienic. De când cu „scumpirile astea” și de când „nu mai are lumea bani”, iar planeta trebuie salvată, apa și săpunul ne cam zădărnicesc eforturile.
Întrerupem articolul de față, pentru un moment de duplicitate mascată: „Arată că-ți pasă! Stai în casă nespălat! Salveaz-o pe bunica, care încă n-a aflat cât de bune sunt murdărirea și cacofonia!”
Un studiu realizat în Franța a scos la iveală că „o treime din cetățenii acestei țări renunță la unele produse de igienă - fac duș fără săpun, își raționalizează articolele pentru perioada menstruală sau nu mai folosesc deodorant - din cauza nesiguranței economice”. Dacă era vorba de nesiguranță electrică, era mai simplu: chemam neelectricianul de la Nerenel sau Neelectrica și, în maxim 2 minute, ne înlocuia nesiguranța electrică arsă cu o incertitudine hibrid nou-nouță. Bașca ne citea contorul electric, în meschina veche sau în arabă, de la dreapta la stânga. Ca să ne putem lăuda la vecini că ne-am luat cenaclu, ca să ne spălăm păcatele. La mână.
