”Poartă numele Dragostina Brăilescu şi trăieşte la Lieşti. De o viaţă nu are altă grijă decât să fie pe înţelesul pomilor din livada sa. Roadele dânsei sunt copiii - fiul şi nora - şi merele din frumoasa şi bogata livadă de la Lieşti, fructe care te îmbie să aduci laudă cui le face. „În anul 2005, la inundaţii, livada era tânără şi apele au distrus tot. După ce apele s-au retras, am luat-o de capăt, am plantat iarăşi cele şapte hectare de pământ şi pot spune că, în această toamnă, este primul an în care curg crengile de atâtea mere”, spune cu sfială Dragostina şi cu multă teamă să nu-l supere pe Dumnezeu.
Dragostina are şapte hectare de meri şi printre rigolele livezii, printre crengi care stau sub povara merelor roşii, pline de viaţă, ne minunăm câtă armonie este în această livadă. Verde şi roşu, culori de viaţă şi de jertfă. Care este reţeta facerii acestor mere, decupate parcă dintr-un tablou? Dragostina ne spune că, încă din toamnă, răsfaţă pomii cu îngrăşământ natural, cu insecticide care nu ucid mediul înconjurător şi nici albinele care asigură polenizarea. În vara aceasta le-a dat pomilor apă multă, pentru ca seceta să nu ucidă roadele.
"Le-am rugat să reziste"
„Pe primul loc însă este dragostea. Astă vară, când era arşiţa aceea mare, mă credeţi, veneam şi le udam şi le pupam şi vorbeam cu... merele. Le rugam să reziste la căldură şi să crească mari! Şi râdeam eu de mine. N-am făcut eu nimic, Dumnezeu e Cel care ne ia sau ne dă. Dumnezeu a făcut livada aceasta. Eu nu pot decât să-I mulţumesc, pentru că mi-a dat oameni cu care să pot lucra şi ajutor ca să trecem peste seceta din acest an”, spune Dragostina.
