Criză sau necriză, nu există 1 Martie fără un mărţişor, două, acolo, măcar pentru „obligaţii”.
Ofertele îngheaţă laolaltă cu vânzătorii postaţi în faţa tarabelor în zona Potcoava de Aur şi Ţiglina 1. Varianta cea mai ieftină de mărţişor vă scoate din buzunar cam cinci bănuţi, căci de la nouă lei în sus vorbim deja de mici bijuterii cu termen de garanţie mai mult decât vremelnic.
Fără a avea intenţia să jignim pe cineva, trebuie s-o spunem: unele „simboluri” primăvăratice sunt atât de urâte şi de kitschoase că ţi-e frică să te şi uiţi la ele. Dar gusturile nu se discută.
Preţurile, însă, da! Cu un leu şi jumătate puteţi lua un personaj de desen animat legat cu aţă de mărţişor. Sau poate o buburuză obeză cu aer pantagruelic.
Cu trei lei vă alegeţi cu o broască posacă făcută din cochilii. Pentru tradiţionalişti, comercianţii au coşari, potcoave, inimioare, trifoi cu patru foi din cauciuc, lemn sau plastic, unele lucrate delicat altele de-a dreptul groteşti.
Cu patru lei merge o broşă chinezească sau un mărţişor migălit din flori uscate. Pentru cei cu dare de mână, o piatră semipreţioasă sau un set de bijuterii confecţionate manual pot fi o alegere potrivită.
La opt lei vi se oferă un soi de coş cu flori artificiale care îţi violentează retina, aşa-s de colorate. N-am înţeles care-i rostul globurilor de sticlă în care „ninge” cu sclipici peste diverse scene biblice, şi pe care scrie „România”.
Om fi noi naţionalişti, dar astea chiar nu-s mărţişoare. Şi am mai remarcat nişte sfori lungi şi rezistente, vândute pe post de şnur. Poţi să te şi „spânzuri” cu ele, oferindu-te pe post de mărţişor persoanei iubite.
Primăvară frumoasă!
