* Mult a fost, puţin mai este. Campionatul Mondial de fotbal - cu sau fără naţionala României - are farmecul său: că se joacă o dată la patru ani, că sunt o grămadă de meciuri compactate într-o lună de zile, că vedem echipe mai exotice decât fructul Guava…
Nu ştiu ce atrage cel mai mult, dar eveniment mai intens pentru amatorul de fotbal nu există. Aşadar, până vineri, aranjaţi-vă toate problemele pentru că ÎNCEPE!
Neapărat, aveţi nevoie de două televizoare în casă, altfel miroase a divorţ, copiii să vi-i trimiteţi la bunici, iar cu locul de muncă este şi mai uşor de rezolvat: concediu de odihnă (la medical, te caută poliţia la uşă!) sau demisie. Fotbalul este mai important decât semnătura din condică.
* L-am auzit pe-un amic plângând după „tricolori”. „Băi, va fi un Mondial aiurea fără România!”, mi-a transmis el cu o intonaţie de Radio Erevan. Până la urmă m-am convins că vorbea pe bune şi l-am lăsat să-şi lingă rănile.
Cu cine să meargă naţionala statului condus de Traian Băsescu în Africa de Sud? Cu Rădoi, Cociş şi Tamaş? Să fim serioşi! I-am bătut cu 3-0 pe d-alde Honduras şi televiziunile de nişă au început să-i laude pe „băieţii lui Răzvan Lucescu” de ca şi cum aceştia întorseseră Argentina pe dos şi fracturaseră Brazilia şi Spania.
Spuneţi-mi repede un nume din naţionala de pe continentul american! Dar să nu fie acela care joacă la FC Vaslui, Costly parcă-i spune…
* Ah, dar staţi aşa, că avem un român care va fi prezent în Africa de Sud în perioada 11 iunie – 11 iulie. Bine, omul o să rămână mai mult p-acolo, că tocmai a semnat cu un club din această ţară.
Este vorba despre portarul Tiberiu Lung (taică-su cam obişnuia să-şi piardă verile pe la turneele finale de Mondiale şi Europene!) care va presta la Mpumalanga Black Aces.
* Nu putem lăsa avertismentul cu Mondialul în plata Domnului, ar mai fi ceva de spus. E primul campionat transmis la televizor în care se vor auzi tot felul de sunete ciudate, tradiţionalele vuvuzela - nişte trompete fără de care africanii nu-şi închipuie un meci de fotbal.
Cum sunt seminţele, aşa-i vuvuzela la dumnealor. O lună de zile om rezista noi, la o adică putem face şi adaptare la un şlagăr autohton: „Aş da vuvuzele de la mineee…”
