Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou”
(!) e frig... şi alergi pe catete,/ spre Marile Noastre Duminici -
vii parcă a ultima oară/ şi parcă ai ochii hercinici (!)
(!) găseşte o ipotenuză /- aşa ţi-am şoptit la-nceputuri -
şi tu ai crezut că triunghiul/ dreptunghic e sumă de fluturi,
de fluturi salvaţi cu iubire/ în micile lor policlinici,
cu toată mirarea şi mila/ din ochii tăi mari şi hercinici (!)
(!) ai grijă, că nu totdeauna/ triunghiul drept are dreptate -
alege o ipotenuză/ şi află mai multe pătrate (!)
(!) e bine... aleargă, aleargă/ pe micile tale catete -
aşa nu ajungi niciodată/ în marile mele regrete (!)
(!) e frig... şi aştept - cu sfială - căldură din ochii hercinici,
chiar dacă porneşte târziul/ în Marile Noastre Duminici (!)
