* Campion cu Oţelul în vara acestui an, fundaşul care a rezolvat vineri seară cele trei puncte din partida cu Gaz Metan intrase într-un con de umbră: mai mereu rezervă, iar în jocul de Cupa României, cu Oltchim Rm. Vâlcea (scor 3-1), provoca şi un penalti * A revenit însă mai puternic ca niciodată cu două goluri în şapte zile şi va prinde, în premieră, Liga Campionilor
A exploatat luminiţa de la capătul tunelului
Cu î din i. Aşa i se scrie numele. A ţinut să precizeze precum elevul silitor pe care profesorul îl strigă după cum îi sună mai bine. În perioada în care prindea doar banca de rezerve – în ultimul an a resimţit din plin acest lucru – zâmbea economicos, el spune doar că era concentrat la ziua în care urma să-i vină rândul. Şi i s-a luminat orizontul acum nouă zile, când a intrat pe teren în locul suspendatului Perendija. A marcat la Tg. Mureş şi a rămas în primul unsprezece, iar vineri seară, cu Gaz Metan Mediaş, a trimis din nou balonul în aţe. Cristian Sîrghi este din nou în prim-plan, iar miercuri seară, pe „Old Trafford”, va prinde poza de grup de la începutul partidei. Spune, cu modestie, că i se întâmplă acest eveniment fericit datorită suspendărilor lui Costin şi sârbului Milan.
„Dacă jucam slab, mă afundam”
- Cristi, ţi-ai propus să fii fundaşul-golgheter al Oţelului?
- Nu mi-am propus asta, dar dacă înscriu şi echipa câştigă e o bucurie imensă pentru mine. Cel mai important lucru este ca formaţia din care faci parte să ia cele trei puncte, însă e firesc să simţi ceva în plus când punctezi pe tabela de marcaj.
- Se poate spune că aceste goluri ţi-au resuscitat cariera?
- Nu ştiu, poate e prea mult spus, dar ştiu că aceste goluri, cu Tg. Mureş şi Gaz Metan, mi-au redat încrederea în propriile forţe. Lipsisem o perioadă îndelungată şi aveam nevoie de un meci-două bune. Se poate spune că a ieşit soarele şi pe strada mea. Dacă aş fi jucat slab în aceste meciuri, m-aş fi adâncit într-o situaţie deloc favorabilă. Deja eram într-o perioadă importantă de inactivitate…
La iarnă îi expiră contractul
- În fotbal orice moment fericit trebuie udat. Le-ai făcut cinste colegilor?
- Da, le-am dat o bere după antrenamentul de ieri dimineaţă (n.r. - sâmbătă). Băieţii s-au bucurat pentru mine, mă văzuseră probabil mai retras. Ca să nu se înţeleagă greşit: m-am bucurat nespus de mult pentru rezultatele echipei, dar cele personale nu erau cele dorite.
- Cristi, la iarnă îţi expiră înţelegerea cu Oţelul. Rămâi la echipă, ţi s-a propus prelungirea contractului?
- Nu vreau să te superi, dar n-aş vrea să abordez acest subiect. Important este ca, atunci când se apelează la mine, să joc cât mai bine şi vom vedea până la urmă ce se va întâmpla. Sunt lucruri mult mai importante acum decât acela că îmi expiră contractul.
„Cu United, să nu luăm gol!”
- Din rezervă, ai ajuns unul dintre titularii de pe „Old Trafford”, de miercuri seară…
- Da, voi fi titular pe acest stadion fabulos, dar joc pentru că Sergiu şi Milan sunt suspendaţi. Este, într-adevăr, un vis împlinit să mă aflu pe o asemenea arenă. Manchester United face parte dintre cele mai mari patru cluburi din Europa, alături de Barcelona, Real Madrid şi AC Milan.
- Dai gol şi cu United?
- Ar fi fantastic pentru că mi-aş ajuta enorm echipa, dar nu e nevoie să marchez. Mai important ar fi să nu luăm gol pe „Teatrul Viselor”, ar fi o performanţă remarcabilă!
Vinerea Mare a familiei
- Ce zice familia de ultimele tale reuşite?
- Mă bucur că mi-ai pus această întrebare deoarece tot vineri a marcat şi vărul meu, Alexandru Chebac, pentru echipa a doua a clubului (Oţelul II a câştigat la Ceahlăul II P. Neamţ, cu 2-1). A fost o coincidenţă frumoasă şi s-a bucurat întreaga familie. Tânărul Chebac, n-o spun că mi-e rudă, vine bine tare din urmă. Este dezinvolt, serios, îmi place mult cum progresează. Veţi vedea şi auzi lucruri frumoase despre el.
