* Bun, i-am bătut pe unguri, dar pare-mi-se că am bătut pasul pe loc. Ai noştri, cu Răzvan în frunte, n-au strălucit în amicalul de la Budapesta şi nu văd cum s-ar putea metamorfoza în bau-baul care să trimită Franţa pe la descântătoare. Apoi, îl vedeţi dumneavoastră pe „Scarface” Ribery speriindu-se?
* Cu Mutu în echipă, poate că naţionala ar arunca şuba de miner pentru fracul de dirijor, dar „Briliantul” face nazuri, iar oamenii din fotbalul intern l-au arătat cu degetul pe bună dreptate. Răcit-cobză, aşa cum s-a dat pentru a refuza acţiunea din Ungaria, florentinul a marcat ulterior patru goluri într-o miuţă pentru echipa de club. Ai cam dat cu mucii în fasole, Mutule!
* Circulă acum o poveste interesantă vizavi de un eventual transfer al românaşului nostru. Zenit St. Petersburg îi oferă lui Mutu 5,5 milioane de euro pe sezon, ocazie cu care valorosul nostru atacant ar uita de datoria către Chelsea Londra. Pentru aşa venit, zău că-ţi vine să faci versuri, rime, să-ţi termini calamburul în Zenit.
* Mirel Rădoi, eternul fin al lui Gigi Becali, explică de ce a ales să joace la arabi, şi nu într-un fotbal civilizat din Europa. „Am avut oferte şi din Europa, dar salariul era mult mai mic”, zice finu’, de ca şi cum ar fi vorba despre vreo 6.000 de lei pe lună, cât câştigă o vânzătoare la consignaţie. Când sumele sunt inundate de zerouri, trebuie să fii cel puţin exaltat să spui că 500.000 de euro pe an, de pildă, reprezintă un „salariu mic”. Nasol este că nu pe ăştia îi înghite criza!
* Mă sună zilele trecute un prieten să-mi spună că Daniel Ghiţă a devenit campion la Tokio. „Ghiţă? La şah, olimpiada de matematică, la ce a ieşit campion? Cine-i ăsta?”, am parat parcă puţin bulversat. „Ghiţă, mă, luptătorul de K1”, mi-a urlat amicul în telefon, de parcă era vorba de frate-su sau de vreun văr de-al doilea. Ce să zic, mă bucur pentru succesul conaţionalului, dar parcă, în loc de lauri la cafteală, aş vrea nişte medalii la olimpiada de fizică sau la atletism…
