Ion Zimbru

Ion Zimbru

Către Doamna Doi (III)

Miercuri, 19 Mai 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Văd că nu-mi scrii. N-ai decât. Nu te ştiam aşa de încăpăţânată. Ori ţi-ai pus în gând să vii, la modul surpriză, cu tanti Lui şi cu nenea Zero, aici, la mine, pe Aria Zimbrului? M-aş bucura tare mult să vă demonstrez cu lux de amănunte că poetul Nichita Stănescu-i genial, să vă lămuriţi şi voi că Blondul Poeziei Române-i "pălmuit" cu aripile "daimonului" din spatele cuvintelor, din "ordinea cuvintelor", cum chiar el zicea şi scria! Ce, nu vă vine să credeţi c ...

Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” NIMIC și NICIODATĂ (holocaust)

Miercuri, 19 Mai 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Eu nu mai am – am dat (la toţi, la toate) de râs, de plâns, de viaţă şi de moarte! am dat (la fiecare) cât a vrut până la capăt, până la-nceput! am dat şi la frumos şi la urât, şi nu mai am (şi eu) cu ce să râd! am dat din ochi, cu dragoste, mereu, şi nu mai am cu ce să plâng (şi eu)! Mă duc să-mi iau (din arderea cealaltă) nişte NIMIC şi nişte NICIODATĂ!Atât a fost – chiar dacă nu pot crede, sunt condamnat cu faţa la perete şi-aştept un semn de trecere pri ...

Către Doamna Doi (II)

Marți, 18 Mai 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da...exact aşa încep: "Dragă doamnă Doi, te anunţ că tăcerea nu mai e de aur. De multă vreme, e o tinichea coclită, un hârb, o bagatelă. Dacă tu taci din cauza prietenei tale, doamna Lui, faci o greşeală catastrofală. Mai ales că ţi-am spus de când hăul să nu pui la suflet palavrele şi clevetelile cestei femele. Asta-i monument de prostie omenească, exemplu de model în ale mofturilor cu ştaif. După cât de tare nu-mi mai zici/scrii nimic, sunt sigur că ai plecat urechea ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Vine Trenul! (nu aşa ai spus?)

Marți, 18 Mai 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Gata, vine trenul! Hai! Nu ne suim? Am luat bilete numai pentru dus, nu ne mai întoarcem, nu mai vrem nimic, nu mai stăm pe gânduri! Nu aşa ai spus? Ai (cu tine) totul! Am (cu mine) tot! Ce-ai păţit, frumoaso? Ce s-a întâmplat? Ai uitat vro clipă? Ai uitat vreun gând? Ai uitat lumină la intrare-n sat? Oare (la plecare) trebuie să sting tot ce luminează, tot ce-a fost frumos, tot ce încă-ndeamnă, tot ce roagă blând să nu uit biletul cel pentru întors? Uite, vine trenul! Hai! N ...

Către Doamna Doi (I)

Luni, 17 Mai 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Acum, la fără un sfert, se împlinesc şase luni, cinci săptămâni, patru zile, trei ore, două minute şi-o clipă de când aştept un cuvânt drept răspuns de la tine. Măcar un cuvânt, dacă mai multe nu vrei, nu poţi ori nu ştii. Şi ştii foarte bine ce au însemnat şi ce însemnează pentru mine scrisorile tale, în ciuda conciziunii, simplităţii şi banalităţii lor. Aşadar, chiar în clipa de mai sus, când nisipul cade şi cucul bate "fără un sfert", mă pregătesc să î ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Ultimul Moromete (fără de care nu se poate)

Luni, 17 Mai 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Un zbârnâit de libelulă prin trandafiri sălbatici şi un fâlfâit de măcăleandru prin salcâmii ultimului moromete şi un zbârnâit de săgeată din arcul copilăriei şi un foşnet de mirare prin tot ce se (mai) aude şi tot ce se (mai) vede! Nu, nu sunt propoziţii simple, nu sunt simboluri ale deşertăciunii continue, nu sunt numai subiecte şi predicate, nu sunt nici pe departe/aproape alfa şi omega, nu sunt altceva decât ce s-a numit mereu „fără de care nu se poate!” Și ...

Doamna Ta și Domnul Tu (V)

Sâmbătă, 15 Mai 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Şi scrie pe zăpadă, şi corectează, şi mai scrie o dată, şi mai corectează o dată!...Şi, mai un viscol, mai o moină, mai o negură!... Literele se strâmbă, cuvintele încep să nu mai poată fi citite, pricepute!... Şi scrie din nou!... Şi corectează din nou!... Hai, ia nuiaua, că degetul de scris nu se mai vede, s-a tocit, toate degetele s-au tocit!... Ia nuiaua de scris, ascultă-mi dictarea şi trece-o pe Curat!... Încep: "Şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine,/ în sp ...

CORABIA cu MANUSCRISE la CATARG (scufundare de control)

Sâmbătă, 15 Mai 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) s-a scufundat CORABIA bătrână,/ lovită de vântoase-n lung şi-n lat, umplută cu scrisori despre departe/ - aproape de liman s-a scufundat, umplută cu tandreţe şi candoare,/ cu lacrămi şi nădejdi fără sfârşit, cu tot ce-a strâns din largul rătăcirii/ prin farmecul pustiului lichid, cu tot cu vis şi dor, cu toate cele/ ieşite-n cale, fulgerate-n gând, n-atâtea vremuri şi-n atâtea timpuri.../ şi fără DEZLEGARE ...

Doamna Ta și Domnul Tu (IV)

Vineri, 14 Mai 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Hai, gata cu vorbăria, gata cu pregătirea, gata cu somnul raţiunii, gata cu palavrele despre cuplul romantic absolut! Ia degetul (ori nuiaua) şi începe să scrii ce ziceai că nu trebuie să scrii! Începe din margine! Din marginea stângă şi de sus în jos, după un vechi şi străbun obicei, cum zicea Adrian Păunescu la întrebarea "cum scrii?"! Uite, începi de pe Lacuri, treci prin grădina lui bădia Iancu Cujbă, prin ograda lui moş Gheorghe Mihai, pe coasta Râpii celei Mari... ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" POEM DUPĂ ORA ȘAPTE (de/spre salcâmi)

Vineri, 14 Mai 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
(?) ai să vii, frumoaso, la salcâmul strâmb, după ora şapte, colo, după dâmb, lângă drumul care duce înainte, să-ţi aduc aminte, să-mi aduci aminte (?) (?) să-ţi aduc aminte cum te mai aştept într-o noaptea-adâncă, la salcâmul drept, pe cărarea care duce-ntr-un departe, colo, peste dealuri, după ora şapte (?) (?) să-mi aduci aminte unde ne-am ascuns, colo, după dâlmă, la salcâmul smuls, cu ilene-n lacrimi, şi am stat la pândă, să se-ntâmple ora - ora noastră sf ...
Pagina 7 din 578