Ion Zimbru

Ion Zimbru

O CURBĂ INDIFERENTĂ

Miercuri, 07 Iulie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da! N-am cum să te uit! După câte mi-ai făcut, n-am voie să te scap din re/vedere! Am avut mare noroc, totuşi, că am reuşit să mă smulg din ghearele şi din mrejele tale devastatoare! Că, altfel, cine ştie în ce hal ajungeam! Vreau să cred că am ieşit aproape teafăr din încurcătura cu tine, că voi încerca să-mi aşez „faţada” la locul ei, voi declara/deschide recurs la indiferenţa ta, ca să nu-i spun nesimţire! Nişte în/juraţi părtinitori au considerat ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" CALE, GÂND și VIS (atât)

Miercuri, 07 Iulie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude, nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute, doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă: ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă! Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre uitare, poate se îndură să mă izgonească din trecut,/ unde am trăit fără măsură şi am râs şi-am plâns (ne)cugetat/ despre viaţă, dar şi despre moarte, iar acum nu pot să ma ...

DRAMATURGUL cu O MIE ȘI UNA DE CAMERE

Marți, 06 Iulie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
De fiecare dată, când ne întâlnim, aşa îmi spune: "am un prieten care nu are nici un prieten!"... De fiecare dată, când nu ne întâlnim, tot la fel îl aud zicând. Sigur că da! Cred că şi el tot astfel gândeşte şi spune şi scrie despre mine. Şi cred că şi el "umblă" cu inima deschisă pentru prietenul lui. Şi ce inimă poate să aibă! Ce mare-i şi naltă-i astă inimă a lui! Are o mie şi una de camere inima lui! Zice că în multe dintre ele nu a intrat niciodată! Zice ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ÎN CARUL CU FÂN (nici un secret)

Marți, 06 Iulie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii foarte atent: nu e nici un păcat, e simplu şi pur, minus-plus nici un rest! Privesc primprejur: şi concret şi abstract mă-mbie să stau până-n Ultimul Act, de când până când - uite-aşa! - şi să cred puţin despre mult în abstract ...

MAMA ei de NESIMȚIRE !!!

Luni, 05 Iulie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Pe strada Jiului, în imediata apropiere a bisericii ortodoxe cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, văd un cuplu omenesc lucrând de zor la măruntaiele unui motor. Când spun cuplu omenesc, mă refer la sistemul bărbat-femeie (mai bine zis mascul-femelă) iar nu la cuplul bielă-manivelă, deşi, la o privire atentă, ea are caracteristicile fizico-tactice ale barei articulate, care nu ştiu ce face cu o anumită mişcare din maţele limuzinei parcate ostentativ pe trotuar şi pe spaţi ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” PUNCT cu PUNCT (adevăr gol și minciună plină)

Luni, 05 Iulie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
E-o noapte adâncă...şi-o strângere naltă, cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă – adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”, adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt „verzi şi uscate” miraje şi falsuri şi goală „uitare”!   Aici (în această strâmtoare) se-ndoaie, s ...

CĂTRE BIBICUL CETITOR

Sâmbătă, 03 Iulie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Un bibic cititor vehement de Viaţă Liberă mă apelează şi-mi porunceşte să scriu despre Verde. Fiindcă, zice măria sa, e sătul de Uscat. De care Uscat? – îl întreb cu literă mare. De tot Uscatul pe care-l cultivă şi-l răspândeşte cest domn homo bezmeticus! – îmi răspunde cu iniţială verzală amicul vijelios. Are dreptate, este apărătorul verdelui crud şi continuu, cum ar zice Bacovia! – îmi zic...şi-l rog să cetească ziarul de mâine, adică de azi, cum ar veni ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Trei Vocale şi Două Consoane (învățătoarei Ecaterina Bălan, la despărțirea de Școală)

Sâmbătă, 03 Iulie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”                                          (Ioanid Romanescu)                                                   (!) la început a fost Maria, şi Maria legăna Universul pe picioare – exact aşa cum vă imaginaţi dumneavoastră îl legăna – să crească frumos şi deştept şi mare, şi Universul scâncea, scâncea, scâncea, şi din c ...

TEZĂ la TIMPUL TRECUT

Vineri, 02 Iulie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
În fiecare zi, ca într-un ritual sacru/magic respectat cu străşnicie, mă ia de mână şi mă duce Acolo. Drumul ne suportă cu bucurie greutatea şi şoaptele, mai ales ale ei. Drumul trece printre ultimii arbori schilodiţi şi trişti şi uitaţi ai civilizaţiei digitale. Drumul nu vrea să nu mai mergem pe el, nu vrea să nu ne mai ştie (zi de zi) de-a lungul ducerii şi întoarcerii sale nemişcate. Drumul acesta a devenit un "sine qua non", un component al vieţii şi al morţii sal ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" LUMINA URMĂTOARE (la mormântul poetului Ioanid Romanescu)

Vineri, 02 Iulie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi au retine să pătrundă - prin lacrimă - lumina, şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... sau deşertului din clipă să-i mângâie tulpina culoare fără miros prin irisuri mai sorb şi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării caste de fluturi fără aripi, descântecului orb - şi-n murmure de-(a)mare de-a pururea (se) naşte nu stau la întâmplare, (nu)-şi răzvrătesc vrun „eu” în cremene, în iască, în pietre şi în ...
Pagina 4 din 583