Ion Zimbru

Ion Zimbru

RECHIZITORIU (II)

Luni, 13 Septembrie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Domnule, în ziarul de ieri nu am reuşit să smulg nici o glasnică din muţenia ta ne/fecundă! Hai, te rog, pronunţă-te măcar pentru azi, că nu se ştie dac-om mai fi-n cel de mâine! Tu poţi fi sigur că ajungi? Nici eu, cât sunt de veşnică, nu ştiu dacă mai ajung, d-apoi tu! Apropo de ajungere, tu ştii că eu, fără tine şi fără alţii ca tine, nu pot ajunge nici măcar în următoarea secundă? Dacă nu ştii, îţi spun eu, acum!  Şi, cred că n-ai uitat, începe naibii, ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ruga unei Metafore la Timp (întru amintirea poetului Corneliu Antoniu)

Luni, 13 Septembrie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Motto: "Sunt din ce în ce mai vizitat/ de un timp necunoscut/ în care se întorc/ gândurile care m-au părăsit./ Înapoi în ţarc, cu iarba în gură/ încep numărătoarea, mulsul,/ tunsul şi strângerea lânii/ în căpiţe bârsane/ cu furca pe piept." (Corneliu Antoniu - Mecanisme de apărare)A venit vremea să te rog: mergi încet, nu te mai grăbi, eşti foarte ostenit şi nu vreau să ţi se întâmple vro ceva, nu vreau să te împiedici pe lama de cuţit, mi-i tare frică de suf ...

RECHIZITORIU (I)

Sâmbătă, 11 Septembrie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
De ce mă urmăreşti, domnule? Ţi-am făcut vrun rău? Vrei să-mi faci vrun bine? Ce ai de gând? Sunt în stare să te înfrunt, dar spune-mi care-i scopul dumneata! Vrei să-ţi spun că eşti caraghios? Te ţii toată ziulica şi toată nopticica de coada mea, însă nu zici nimic! Cum ies din casă, hop şi tu după trena mea! Oare te-a pus cineva să te ţii scai de mine? Nu-mi este frică! Nu! Doar atâta rugăminte-ţi fac: eşti îndrăgostit de persoana/ personalitatea mea? Dacă da, ...

BRODERIE (bombă de presă)

Sâmbătă, 11 Septembrie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" ? oare cine bate vântul? oare cine trece viaţa ? ? cine osteneşte ceasul? cine mută dealu-n vale ? ? cine rugineşte lanţul? cine putrezeşte crucea ? ? cine-s gândurile mele? cine-s visurile tale ? ? cine taie, şi nu vinde? cine cântă, şi nu joacă ? ? cine pregăteşte cina? cine se repede-n toacă ? ? cine fură, şi nu-l prinde? cine are, deşi n-are ? ? cine tace când i-i sete şi bea luna din căldare ? ? cine face apă rece ...

TRĂIESC și ACUM, daci n-or fi MURIT

Vineri, 10 Septembrie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da!... Încet şi-n tăcere, ceşti tuspatru (reuniţi printr-un joc devastator al întâmplării) dărâmă gardul împărţirilor şi al despărţirilor de atâta vreme bună şi rea, dar şi de atâta trecere a timpului indiferent şi in/util. Nuia cu nuia şi par cu par, „zidul” scade, dispare, se face una cu cerul şi alta cu pământul, lăsând loc luminii să inunde ogrăzile şi grădinile, sufletele crispate ale celor doi Departe şi ale celor doi Aproape. Nimeni nu a mai ...

ION și MARIA - ÎNMĂRMURIRE

Joi, 09 Septembrie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Şi ea, şi el se uită-nspre porţile-amândouă. Ion înlemneşte cu linguriţa-n chesea. Şi Maria înlemneşte la fel. Fiindcă la poarta lui bate Ioana, despre care credea (toată lumea credea) că a murit. Fiindcă dinspre poarta ei bate Costică, despre care credea (toată lumea credea) că a murit pe front. Cei doi despărţiţi de gard aveau să afle că, de fapt, Ioana-şi luase lumea în cap, considerându-l dispărut la Ţiganca pe omul ei. Şi că, de fapt, lui Costică nu-i trecuse ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” Strada FRUNZEI (dosarele Z)

Joi, 09 Septembrie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Din sufletul tău mare cât Luna cea mai plină am învăţat (întruna) să tai frunze la câini, aici, pe strada Frunzei, cu grijă şi cu poftă... şi să (le)-ascult lătrarea... şi să mă spăl pe mâini când vine, pasămite, vrun timp de judecată cu vorbă contondentă, din unghi obtuz şi-amar... şi să-(mi) trimit (aiurea) la Ana şi Caiafa părerile de bine, de rău... să n-am habar că toate dimprejuru-mi... (şi sfinte! şi păgâne!)... nu au nici o scăpare, dacă-s jucate s ...

APROAPE și DEPARTE

Miercuri, 08 Septembrie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Aproape are irisuri albastre. Departe are irisuri verzi. Ion se întreabă ce culoare se întâmplă dacă (se) amestecă verde cu albastru. Maria cu Ion, adică. Aproape cu Departe, adică. Adicătelea, aproape cu departe, nu? Sigur că da! Cum să nu (se) întrebe? Şi Departe îşi pune aceeaşi întrebare. Dar n-are curaj să vină lângă Aproape şi să-i spună în faţă. Stă dincolo de gard şi trebăluieşte. Dar şi trage cu coada ochiului verde la Ion. Ion stă dincolo de gard şi t ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ULTIMA ROCADĂ [trucaj... cu FRATELE FLORII DE SALCÂM]

Miercuri, 08 Septembrie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Câtă LUMINĂ-mi bate-n geam... şi eu nu ştiusă mai deschid şi s-o primesc... sunt prea pustiu -plătesc impozit pe PĂCAT,/ cu îngâmfare de ŞAH MAT,numai NEBUNUL crede-ntruna că sunt viu !!!REGINA-i dusă prin poghiazuri, hăt de cândm-a prins c-o TURĂ mai în faţă şi plângând -numai NEBUNUL râde şui/ şi-o strigă pe nebuna lui:oare de ce n-a stat şi el, ca noi, la rând ???!!!ce fel de mulţi cu flori de câmp la geamul meuşi toţi se roagă să mă ierte DUMNEZEU -dar to ...

DRAGOSTE și SETE

Marți, 07 Septembrie 2021 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Maria Departe nu stă la mare distanţă de Ion Aproape. Între ei nu se află decât un gard din nuiele de carpen împletite orizontal printre pari de salcâm. Bărbatul femeii Departe, Costică, a murit pe frontul de est, la Ţiganca, în al doilea război mondial. Femeia bărbatului Aproape, Ioana, a murit de inimă rea, acasă, când Ion era la Ţiganca, soldat şi camarad de-al lui Costică, în acelaşi pluton, dar şi în aceeaşi grupă de infanterişti. Carne de tun săracă şi multă ...
Pagina 2 din 593