Domol (sau brusc) drumul face la dreapta... (îmi amintesc o întrebare pusă de Învăţător, demult, la ora de gramatică/sintaxă: "Ia spune, elevule, dacă ştii, ce face drumul la dreapta?")... Desigur, trebuie să ştiu. Dacă nu ştiu, se numeşte că nu am învăţat. Şi, dacă nu am învăţat, iau pasul şi lovitura. Adică, la fiecare pas câte o lovitură. Lovitură didactică şi pedagogică, mai mult vorbită decât făptuită, mai mult teoretică decât practică. Mai mult un fe ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) mă dau din adânc mai adânc - mi se pareprea lung şi prea lacom cest Jos Vertical,prea cinic şi gol să mai spun că nu doareUitarea rămasă năucă pe mal (!)(!) nu-i nimeni pe margini să-ntindă o mânămăcar de adio - răspuns la-ntrebare -cobor... se aude Uitarea stăpânăeternă pe TOT ce-i NIMIC în MIȘCARE (!)(!) mă sui din înalt mai înalt - mi se pareo bestie strictă cest Sus Vertical:n-aude, nu vede, nu cere iertareU ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"iubirea am pierdut-o... azi, câte o străină/ îmi pare mai frumoasă decât un câmp cu flori,/şi nu sânt fericit, însă îmi spun în gând:/ trăiască poezia şi marii visători!"                                                                                    (Ioanid Romanescu)Am (aproape) o viaţă (în urmă)de când o visez, şi o râvn ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Bună seara, doamnă... vine noaptea,/ gândurile mele se agaţă într-o rugă şi (măcar în vis)/ poate plouă până dimineaţă! Poate-aude Vremea de Atuncea/ şi aleargă-ncoace, mai încoace, şi-mi aduce-n somnul sincopat/ un potop de milă şi de pace! Am să ies pe prispă şi-am să-i dau/ rochia de stambă, de Atuncea, când s-a dezbrăcat şi a plouat.../ şi-a uitat şi rochia şi crucea! Le-a uitat lângă văzduhul meu.../ ...

Mai târziu, într-un turneu al Cenaclului Flacăra, în Palatul Sporturilor din Galaţi, Adrian Păunescu îmi înmânează Premiul pentru Poezie al revistei Convorbiri Literare, jurizat/acordat de poetul Ioanid Romanescu. Emoţii devastatoare îmi suie o droaie de noduri în gât şi îmi accelerează pulsul până la limita fibrilaţiei ori până în pragul banalului atac inimos. Fiindcă, în contrapondere, trebuie să citesc un poem propriu/original într-un spaţiu  arhiplin cu căutăto ...

Stau jos. Cum să nu stau jos când îmi porunceşte poetul? Cum să nu-mi "pun caru-n piatră" (vorba sfântă a părinţilor noştri din josul Moldovei de sus şi din susul Moldovei de jos) şi să nu-l ascult pe Adrian Păunescu, pe care-l căutasem prin toate ungherele şi cotloanele bibliotecilor, căruia-i citisem toate cărţile de până atunci şi care mă fascina prin forţa metaforei şi prin curajul unui verb devastator? Nu mă interesau războaiele calde sau reci dintre el şi alţi ...

Când Adrian Păunescu a scris "Iubiţi-vă pe tunuri!", cineva din sală, din ţară şi de dincolo de ţară a zvârlit o replică amară (cică) pe adresa unuia dintre cei mai mari poeţi ai contemporaneităţii de atunci, de acum şi din toate timpurile viitoare: "Nu putem, bardule de la Bârca, să ne iubim pe tunuri, fiindcă-i ruşinos, incomod şi neverosimil!"... Sigur că nu! Da?Ducându-mă (eu) pe la el... (când "era-n capul treburilor", cum zice Marin Sorescu despre cefalopodul Chu ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"Bună seara, Vreme de Plecare/ n-adâncimea crinului Înalt/ până în cealaltă Depărtare,/ până n-începutul Celălalt!" (Iolanda Cremene)(!) bună dimineaţa, Vreme de Păstratlinişte spre minus, linişte spre plus,de cerut iertare, pâine şi curatblidului din care a mâncat Iisus (!)(!) bună dimineaţa, Vreme de Lăsatsuflet pe altarul unde-a curs atuncisânge din lumină şi din predicatinfinituri scurte, infinituri lung ...

Din colecția "Cele mai tandre poezii rămase tablou" (!) sărut mâinile, Vreme de Dusşi de stat la picioarele sălciei în cares-au suit amintirile şi se dau jos,în şoaptă, în râpă, în sfârşit, în uitare (!)(!) sărut mâinile, Vreme de Statşi de dus în visul cu salcie din careatâtea lacrimi şi cântecuri ne-au curspe creştete şi pe suflete şi la picioare (!)(!) sărut mâinile, Vreme de Dorşi de rod în acele vremuri imaginarepână în clipa în care se vor sfărmaşi to ...

Trec pe strada Brăilei, zona din faţa Spitalului Judeţean, pe partea stângă, spre capătul sudic al Frunzei. Totu-i anapoda. Când unii abia termină de reparat, alţii se apucă de stricat. E foarte adevărat: nu poţi strica, dacă nu eşti vandal; şi nu poţi să nu strici, dacă nu vrei să nu ai de reparat. Dacă unii mătură gunoaiele aruncate de marţafoi, alţii se grăbesc să le împrăştie din nou, asigurând (fără scrupule) decorul scârbos. Mi se face greaţă când văd Š...