(?) închid ochii... şi văd cărarea spre CASA în care-am venit să întreb despre mine,"să-nvăţ a muri" - cum zicea un romantic - să văd cât de multe mai sunt din puţine nopţi albe, nopţi negre şi zile asemeni, din cele lăsate să-mi fie măsură a timpului dat să mă doară când MAMA lipseşte din poartă şi tace din gură (!!!) (!) o strig mai aproape, o strig mai departe, o strig printre lacrimi, o strig PUR și SIMPLU - ecoul se-ntoarce... e singur, se sfarmă în vale, î ...
CU LEMNE DE LA TATA MI-AM FĂCUT o punte spre secunda următoare, o scară până-n vis, până la cer, până la steaua mea întâmplătoare, să pot ajunge noaptea lângă ea fiindcă ziua doarme, nu se vede, s-o şterg de praf și pulbere și scrum, poate mi-ajunge până la perete, până la uşa care s-a deschis mereu şi larg şi mult şi primitoare, mereu cu MAMA şi cu TATA-n prag: doi sfinţi scoborâtori din CALE-N DARE, doi călători care au fost şi sunt lumina mea de toamnă maje ...
CU LAPTE DE LA MAMA AM AJUNS la poarta celor şapte ani de-acasă - şi am bătut încet... şi m-au primit chiar la-nceput de toamnă majestoasă, chiar când se suie galbenu-n gutui, când se adună poamele pe masă, când sunt tristeţi pe suflet şi pe gând, şi păsări rare în pădurea deasă (!) CU LAPTE DE LA MAMA AM UMBLAT trei paşi încolo şi doi paşi încoace - aşa, încet-încet, depărtam de-un templu-adânc, de linişte şi pace, de făt-frumos, de zmeu şi de noroc, de şco ...
pământ udat cu lacrimi româneşti, miroşi a ne/răbdare şi a sânge, dar mai aştepţi să vină Mama ta, să simţi cum te îmbraţă şi te strânge la piept, şi te sărută, şi te ia - îi dă afară pe străini, adică, pe cei care-au muşcat din carnea ta şi-au vrut să-ţi împle sufletul cu frică, dar se pălesc şi se sfărâmă când străbunul tău din Dacia te strigă !!! din vlaga ta s-au plămădit poeţi, s-au pus jurări şi lauri pe morminte, s-au răstignit părinţi, ...
plec MÂINE!... bagajele-s gata:/ prenume şi nume!... atât! - las timpul să piară în spaţiu!/ nu iau nici frumos, nici urât! mă uit în OGLINDĂ: TRECUTUL/ zâmbeşte pe lung şi pe larg, degeaba!... nu vreau să rămână:/ o hâţân, o şterg şi o sparg (!) PREZENTUL îşi plânge părerea/ de rău: eu ce fac, dacă pleci? nu am VIITOR, fără tine!/ nu am DUMNEZEU! nu am LEGI! nu am orizont! nu am stare!/ ai milă! nu am nici un haz! sunt IERI din sămânţă! şi zero!/ şi nu mai ...
stă într-o cameră ascunsă - şi nu-l văd, nici tu nu-l vezi, nici el, nici ea, nimeni nu-l vede - e rai şi iad, nimic şi tot, para/normal, sfânt şi păgân, vesel şi trist, foame şi sete! când vrei să pleci, îţi stă-mpotrivă... şi-l asculţi: ce trup bolnav!... ce suflet şui!... ce laşitate! cum să refuzi purificarea? (n)-ai s-ajungi unde (nu) vrei, dacă n-ai mâinile curate! când vrei să stai, te ia de mânecă... şi-auzi: acum să ieşi!... acum să pleci din întâmpl ...
Mă uit prin vitralii şi văd adunare de sfinte şi sfinţi în tăcere... şi parcă (se)-aşteaptă să vină (acuş) cel mai mare din sus şi din jos şi din lungă şi largă smerire a firii de-aici până-n haos, de-aici până unde nici "unde" nu este, şi nu-i nici scădere, şi nu-i nici adaos, şi nu se zăreşte nici "sub" şi nici "peste"! Şi cred că începe vecernia... iată cum gândul şi timpul şi spaţiul se-nclină, cum totul se face-ntr-un fel, deodată... şi toţi sunt c ...
Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude, nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute, doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă: ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă! Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre uitare, poate se îndură să mă izgonească din trecut,/ unde am trăit fără măsură şi am râs şi-am plâns (ne)cugetat/ despre viaţă, dar şi despre moarte, iar acum nu pot să ma ...
Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii foarte atent: nu e nici un păcat, e simplu şi pur, minus-plus nici un rest! Privesc primprejur: şi concret şi abstract mă-mbie să stau până-n Ultimul Act, de când până când - uite-aşa! - şi să cred puţin despre mult în abstract ...
E-o noapte adâncă...şi-o strângere naltă, cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă – adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”, adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt „verzi şi uscate” miraje şi falsuri şi goală „uitare”!   Aici (în această strâmtoare) se-ndoaie, s ...
Pagina 7 din 241