Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii foarte atent: nu e nici un păcat, e simplu şi pur, minus-plus nici un rest! Privesc primprejur: şi concret şi abstract mă-mbie să stau până-n Ultimul Act, de când până când - uite-aşa! - şi să cred puţin despre mult în abstract ...
E-o noapte adâncă...şi-o strângere naltă, cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă – adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”, adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt „verzi şi uscate” miraje şi falsuri şi goală „uitare”!   Aici (în această strâmtoare) se-ndoaie, s ...
Moto: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”                                          (Ioanid Romanescu)                                                   (!) la început a fost Maria, şi Maria legăna Universul pe picioare – exact aşa cum vă imaginaţi dumneavoastră îl legăna – să crească frumos şi deştept şi mare, şi Universul scâncea, scâncea, scâncea, şi din c ...
ochi ne/ucişi ai nopţii poeţii sunt... şi au retine să pătrundă - prin lacrimă - lumina, şi - pentru visuri - leagăn ştiu să-mpletească... sau deşertului din clipă să-i mângâie tulpina culoare fără miros prin irisuri mai sorb şi-o risipesc - ofrandă - îmbrăţişării caste de fluturi fără aripi, descântecului orb - şi-n murmure de-(a)mare de-a pururea (se) naşte nu stau la întâmplare, (nu)-şi răzvrătesc vrun „eu” în cremene, în iască, în pietre şi în ...
(!) da - totdeauna-i mai târziu ca niciodată şi în zadar aştept la pândă şi la rând - până atunci e gata cerul şi pământul, iar niciodată-i mai devreme ca oricând (!) (!) și este-aşa fiindcă alt fel nu se poate: un fel de ochi (acelaşi ochi) necruţător scrutează tot, adună tot şi scade totul - uşor pe greu şi foarte greu peste uşor (!) (!) aceleaşi note din nimic, a/somnifere şi însemnate-n trândăvie şi-n frumos, toarnă-n auz o des/cântare criminală de jos ...
(!) nu mai încap, nu mai încap/ nici/când pe-acolo şi pe-aici - am fost prea mult în viitor,/ am stat prea mult la cei antici ş-am învăţat că nu-i nici timp/ şi nu-i nici loc şi nu-i nici mod pentru nimicul care sunt:/ concentric, sclav, cefalopod, cu visul stâng spre miază/sud,/ cu visul drept spre miază/nord (!) (!) mă pregătesc să fug din ceas,/ în marele nisip deşert, unde nici/cum nu ştiu că sunt,/ nici să câştig şi nici să pierd ce nu am vrut cu nici un gând/ ş ...
n-am mai fost la voi, am fost la alţii/ şi au fost şi ei la fel ca voi - voi şi alţii îmi strigaţi din urmă:/ nu ai nici o şansă, fără noi! ce te-ai face (tu) fără regrete?/ ce te-ai face (tu) numai nădejdi? n-ai mai şti nici cum, nici care parte/ a deşertăciunii noastre eşti! n-ai mai şti dacă e bună calea/ cea pe care mergi, şi mergi, şi mergi - uită-te prin câtă admirare/ stăm şi tremurăm ca nişte vergi în bătaia unui vânt năprasnic,/ unei zodii - (tu) nu ...
aici, toată lumea-i a noastră/ şi-i chiar şi a voastră şi-a lor - sunt verbe cuminţi şi cu minte,/ umplute cu slavă şi zbor sunt zile-n veşminte de seară/ şi nopţi în veşminte de zi şi doruri mai lungi decât viaţa// când ai şi când n-ai ce iubi când toate cuvintele-s verbe/ de dus şi de-ntors şi de stat, ascult şi mă uit cum/se/cade* şi urc şi mă-nvăţ să (nu) cad pe ţărna din deal şi din vale,/ pe ploaie, pe vânt, pe omăt nicicum n-ai să scrii „înainte ...
acolo, în pădurea cu salcâmi,/ acel atunci şi-acuma lăcrămează - ce ochi frumoşi parcă (nu) spun să tac/ prin freamăt rar şi duioşie deasă! am ce să zic (din locul meu naiv)/ de/spre această mi(ti)că făptură în cest abstract/concret simfonic pur?!/... plânge şi tace, rabdă şi îndură şi cred că vrea să-(mi) dea de priceput,/ însă nu pot a şti (şi-a înţelege) de unde, unde, până când şi cum/ o stare caldă într-o lume rece (!?) lumina ei peste-adumbrirea me ...
Pe dealul învelit cu flori de câmp/ aştept să se întoarcă şi să-mi spună: zadarnic stai, zadarnic mă visezi/ fără să ştii că-s umbră, că-s minciună, fără să ai habar cum că nimic/ te are la cherem şi stă la pândă, şi-n clipa următoare-ţi va şopti/ câte himere oarbe te frământă! Pe dealul învelit cu flori de câmp/ rog (însetat) izvoarele din vale: staţi liniştite, sap, nu mă opresc,/ n-am altă stare-n gând, n-am altă cale decât să-mi port osânda la sf ...
Pagina 3 din 236