Cât costă asigurarea de sănătate pentru cei fără venituri, în 2026

Onorabila şi venerabila Marghioala, ca să fie-n ton cu onorabilul şi venerabilul Cicoare, îşi face trei semne de cruce şi strigă şi ea... şoptit: „Jos Guvernul!”... Şi, desigur, după cum aţi cetit în ziarul/rubrica de ieri, Palatul Victoriei împotriva noastră a rămas în picioare, în pofida cestor strigăte la Cer, adicătelea... în Van! Apoi, Costică scoate călimara şi condeiul din sertarul scrinului negru şi începe să scrie-n catastif, de faţă cu tovarăşa Mână ...

ascult cum se scutură liniştea-n cerde-atâta uitarecum tremură sufletul meu efemerşi ţie nu-ţi pareoleacă de rău şi de trist şi de dorpe urmele melerămase-n ţărână să vezi cum cobor                                  cu ochii la stelesă vezi câtă zgură să vezi cât nimicn-atâta văpaies-auzi cum lumina se zgâlţâie-n frigşi cum se îndoaieşi cade cu gâtul pe-un unghi ascuţitşi tace şi moareaşa cum se scutură liniştea-n schit   � ...

Emoţionaţi şi tăcători, C.C. şi M.M. se apropie de palatul străvechi, dar destul de impozant, aflat pa strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, încă de pe vremea când tânărul poet Barbu Nemţeanu, mort la doar treizeci şi doi de ani, nemurea Galaţii prin celebrele versuri de pomină „Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma...”!...Zidurile acestui palat cu aer cvasi/medieval sunt învelite-n iederi misterioase! Uşile mari, grele şi uşor scârţâi ...

Au năvălit cu fiare de asalt,cu pofte şi cu gânduri şenilate...şi de atunci s-aude pân-acumdurerea Basarabiei furate! Şi i-au muşcat din grai şi din pământ,hulpavi, până la sânge, cu trufie,să nu mai aibă lutul basarabculoare şi credinţă românie! Nişte brutali cu suflet stalinistsunt gata de vaina într-o secundă,forţează hărţi...şi parcă-n ţara lornu-i nici o minte-ntreagă şi rotundă! Amăgitori cu oceni haraşo,turuie cinic vrute şi nevrute...şi nu-i nimic ma ...

Mitingu-i gata! Prosperitatea-i gata! Fericirea-i gata! Toate se citesc pe frunţile ne/încreţite şi ne/învinse şi ne/norocoase ale protestatarilor străbătuţi de Soartă, de Guvern, de Sistem! Un aer de Resemnare, un huruit de Lehamite pluteşte şi convinge că Putreziciunea-i rezistentă la „antibioticele” Străzii, chiar imună...aş putea pentru ca să zic! „Numai chirurgical se mai poate scăpa dintr-această şuie şi pârdalnică Orânduială!” – bodogăneşte Costică C ...

o ziuă şi-o noapte...acolo.../ pe marginea mamei: veghere, cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere   o noapte şi-o ziuă...atuncea.../ sub crucea vroirii divine: tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine   cu ochii deschişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape de cer, a vorbit rugăciune.../ şi-apoi a plecat peste ape   cu gândul la mine, la tine,/ la ea şi la el şi la toate a stat în secunda din urmă.../ şi-apoi a plecat mai departe, spre naşterea e ...

Sigur că da! Ce bizară/ilară întâmplare să te întâlneşti, după atâţia şi atâţia ani, la un miting de protest împotriva Nesimţirii! Oare câte şi ce fel de planete s-or fi aliniat şi s-or fi hârjonit şi s-or fi ciondănit şi s-or fi drăgostit... de s-a putut crea posibilitatea unei asemenea revederi? Ce frumos şi neaşteptat şi răscolitor: Cicoare şi Mânătarcă la Casa de Cultură a Sindicatelor! Ce ademenitor răsună: Casă de Cultură! Chiar se aude copleşitor ace ...

S-apropie lumina de-ntuneric, mersul de stat şi funia de par, eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar! Nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău, cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău! Cenuşa se aşterne ca uitarea, în orice loc şi timp şi orice mod, dar ce purificare-i într-această dulce-spăimoasă ardere de tot! Parcă n-am fost odată dimpreună, într-un vârtej năucitor şi sfânt - atât a mai r� ...

Cum de/scriam în ziarul de ieri, pe strada Caragiale, la numărul 13 A/bis, într-o casă veche şi încă arătoasă, locuieşte tovarăşul Costică Cicoare, văduv şi cu toţi ai săi copii plecaţi în Patrii mai bune, conduse de Capi, nu de Dovleci săriţi de pe fix!... Pe strada Eminescu, la numărul 13 bis, într-o casă la fel de străveche şi încă arătoasă, zidită exact în acelaşi timp cu poezia lui Barbu Nemţeanu despre Galaţi, locuieşte tovarăşa Marghioala Mânătarc� ...

A fost frumos, foarte frumos... sublim a fost, curat a fost de jos în sus, de sus în jos, a fost păcatul cel mai scump din timpul nost înmărmurit într-un atunci miraculos - păcat c-a fost foarte puţin, foarte puţin, dar fără leac şi fără nici un preţ de cost, mult mai puţin decât mai poate fi puţin, dar mult mai mult decât e-o moarte fără rost! Doamne, ce gol... ce gol adânc... ce gol adânc de sus în jos, cu toată inima la gât, cu lăcrămare-n ochiul drept şi-n och ...