Priveliştile aspre şi totodată încântătoare ce pot fi contemplate pe spinările bătrânilor noştri Carpaţi spun povestea de demult a bătăliilor seculare dintre soare, gheaţă şi stâncă.
Căldările glaciare sunt depresiuni de formă relativ rotundă, zămislite de către gheţari cu mii şi mii de ani în urmă. În Cuaternar au existat patru perioade de răcire a vremii, purtând numele de Günz, Mindel, Riss şi Würm, în care vârfurile carpatine de peste 1800-1900 de metri s-au aflat milenii la rând sub stăpânirea severă a gheţurilor.
După ce ultima glaciaţiune a luat sfârşit, iar vremea s-a încălzit cu repeziciune, gheţarii s-au topit şi unii dintre ei au lăsat în urmă căldări glaciare, în care astăzi se adună apa rezultată din ploi şi din topirea omătului. În România se află minunate lacuri glaciare, între care se numără Lacul Mioarelor, Lacul Bucura sau Lacul Zănoaga Mare. Dacă, pe teritoriul ţării noastre, Bucura este lacul glaciar cu întinderea cea mai mare (aria sa trecând de 100.000 metri pătraţi), Lacul Zănoaga Mare este cel mai adânc dintre lacurile glaciare – măsurând 29 de metri de la suprafaţa apei şi până la fund. Ambele se află în munţii Retezat.
Lacurile de circ glaciar, aşa cum este şi Zănoaga Mare, sunt cele mai numeroase dintre lacurile formate în urma glaciaţiunilor. Specificul acestor ape stătătoare este aria redusă şi adâncimea mică. Această ultimă însuşire nu i se aplică, însă, şi Lacului Zănoaga, cu adâncimea sa de 29 de metri. De aici şi unicitatea acestei ape stătătoare cu apă de cleştar, situată la 2000 de metri altitudine!
De la Lacul Bucura şi până lângă (lacul) Zănoaga Mare drumul e cu puţin mai lung de 5000 de metri. Nu pare mult, dar aflând că pentru parcurgerea sa pot fi necesare trei ore şi jumătate, oricine îşi poate da seama că poteca are şi lungi porţiuni abrupte, anevoioase la deplasare. Dar aerul proaspăt şi înviorător, la care se adaugă frumuseţea semeaţă şi captivantă a munţilor pot alunga oboseala ca prin farmec!
Sursa: cunoastelumea.ro
