* Viaţa, ca luptă. „Nu aveam bani nici de-o pâine şi n-am spus nimănui! Şi ne-am pomenit cu un preot la uşă, la Institutul Oncologic, şi mi-a spus că noaptea, în vis, i s-a arătat Dumnezeu şi i-a spus că-l aşteaptă un copil. Şi preotul acela m-a ajutat şi cu bani şi cu mâncare. Am vândut tot ce s-a putut să pot să-mi salvez copilul”, a mărturisit, cu disperarea imprimată în glas, mama lui Dragoş. Până la vârsta de patru ani, Dragoş a fost un copil normal. Alerga prin curte de nu se putea ţine mama lui după el. Până într-o zi, când a observat că puştiul se clatină pe picioare. A urmat un diagnostic cumplit: tumoare, două operaţii pe creier, în urma cărora memoria copilului s-a şters complet şi a trebuit s-o ia de la zero, 23 de cure de citostatice şi 30 de radioterapie, toate până la vârsta de zece ani şi cinci luni cât are acum Dragoş. Care nu se mai teme nici de medici, nici de ace, nici de durere, de fiecare dată când îşi vede mama plângând o ia în braţe şi-i spune că e puternic, că se va face bine şi va merge din nou. Deocamdată a făcut să zboare o pasăre albă, mânuindu-i aripile cu talentul unui actor păpuşar. Şi a dovedit că poate fi Next Star chiar şi în scaunul cu rotile.
Next Star în scaun cu rotile Scris de Anca Melinte
