* Petrecere. "Pleacă trenul, parcă zboară/ Dintr-o țară-n altă țară/ Merge, nu poate pricepe/ Care țară? Unde-ncepe?/ Țară veche, țară nouă/ Parcă-i una, parcă-s două/ Ba aparte, ba-mpreună/ Parcă-s două, parcă-i una/ Când ajunge trenu-n gară/ Parcă n-a ieșit din țară/ Parcă-a mers, fără să iasă/ De acasă pân-acasă", cântau "Zdob și Zdub" cu Frații Advahov pe scena primei semifinale Eurovision. Iar eu nici nu îndrăzneam să respir, de teamă să nu pierd vreun cuvânt. Recunosc, am avut inima strânsă la gândul că ar putea să nu cânte versurile originale și atât de dragi sufletului meu. Dar nu! A fost petrecere în toată regula! Juca publicul din sală ca la noi la nuntă, iar mie-mi chiuia inima de bucurie că Trenulețul București - Chișinău s-a auzit în toată splendoarea lui. Adevărul este că moldovenii au fost cei mai colorați și mai vii de pe scenă... dacă fac abstracție de norvegienii care m-au făcut să întreb "Who let the dogs out". M-au emoționat cu prisosință Ucraina și mai ales Armenia, dar și Portugalia și Elveția. Doar un gând îmi tot repeta ca o moară stricată: dacă era și România în semifinala asta, acum era în finală. La ce tristețe de piese s-au făcut auzite... erau să-mi pice ochii în gură de somn și plictiseală. Dar lasă, noi suntem în stare să ne calificăm prin forțele noastre, nu pentru că piesele celorlalți sunt proaste... Hai, WRS!
Când se joacă la Eurovision ca la nuntă, cu „Trenulețul” Scris de Anca Melinte
