* Război. "Am doi băieţi de vârsta mobilizării. I-am crescut singură şi nu vreau să-i pierd. Şi pentru ce, doar ca să-i ucidă pe fiii altor mame", jelea o mamă din Federaţia Rusă, în ştirea care a deschis jurnalul Pro Tv de sâmbătă seara. "Mii de bărbați mobilizați pentru frontul din Ucraina sunt urcați cu forța în autobuze și duși spre tabere de instrucție. Jelind disperate, soții și mame fug pe lângă autobuze să-i mai zărească o dată pe cei dragi", relatau jurnaliştii. "Haideţi şi voi cu noi în tranşee!", urlau cei trimişi cu forţa pe front, către forţele de ordine. Asemenea scene ar fi trebuit să-mi răscolească sufletul. Şi totuşi răceala cu care priveam toate aceste manifestări s-a regăsit în cuvintele premierului Lituaniei, Ingrida Šimonytė: "Nu văd de ce am primi în Lituania, din rațiuni umanitare, ruși pe care războiul nu i-a deranjat cât l-au văzut de pe canapea la televizor, dar care văd altfel lucrurile când a ajuns să-i afecteze personal". Fiii mamelor din Rusia ucid, violează, terorizează, distrug şi aruncă în gropi comune pe fiicele şi fiii altor mame din Ucraina, încă din februarie, de când a început "operaţiunea specială". Numai că acum a devenit mai specială, pentru că, nu-i aşa, una-i să priveşti războiul la un pahar de votcă, la televizor, şi alta e să fii azvârlit carne de tun ruginit într-un război de care până mai ieri erai mândru. Ori de care nu-ţi păsa...
Nu pot să plâng de mila ruşilor! Scris de Anca Melinte
