* Înţelepciune. „Nu aduci pe lume un copil ca să-ți umple ție viața, ci îl aduci pentru că ai un atât de mare prea plin de oferit, încât a venit momentul să dai din ce ești. Să dai din ce ai. Copilul nu vine ca să-ți umple viața! Copilul vine ca să trăiască o existență a lui pe care tu o ajuți să se umple de lucruri bune”, explica duminică noaptea, la „40 de întrebări cu Denise Rifai”, „Supernanny” Irina Petrea. Psiholog și psihoterapeut, aceasta oferă servicii de consiliere în propriul cabinet, dar pentru mine o să fie mereu „Supernanny”.
Întrebarea era dacă dorinţa de a avea un copil este egoistă sau curajoasă. „Are Kahlil Gibran o scriere care îmi place la nebunie și în care spune foarte clar: copiii voștri nu sunt ai voștri, ei vin prin voi, dar nu vă aparțin. Copiii sunt ai lui Dumnezeu. Şi când înțelegi lucrurile așa, știi că ai o datorie față de copil, să-l crești și să-l transformi într-un adult capabil să fie fericit, capabil să ofere fericire, capabil să ajute societatea și răsplata pentru munca aceasta este bucuria de a fi părinte”, spunea Irina Petrea. Iar cine adoptă un copil îi oferă o familie, nu îşi „întregeşte” familia.
Mă gândeam la toată educaţia pe care unii din noi am primit-o: „Eu te-am făcut, eu te omor”, „Faci un copil să aibă cine să-ţi dea un pahar cu apă la bătrâneţe”, şi mă întrebam de ce se ajunge la o prăpastie între părinţi şi copii, de ce luăm totul de-a gata şi am uitat să fim recunoscători pentru ce primim. Ce clauze ascunse scriem între noi, ce pretenţii şi revendicări avem şi încotro ne îndreptăm…
