Recunosc cinstit, pe mine chiar m-a luat prin surprindere anunțul făcut duminică dimineață de președintele României, Nicușor Dan. Admit că - pentru mine - era ora cam (prea) matinală pentru o zi de weekend. Mai eram și pe inima goală și cafeaua doar pe jumătate băută.
Și totuși, ascultându-l pe șeful statului... ceva îmi dădea cu virgulă. Bine, la mine matematica a avut și a rămas cu multe necunoscute. Numai că, în acest caz, era vorba despre ecuația politică. Bun-simțul meu aritmetic - de ăsta chiar am avut avut dintotdeauna - îmi spunea că depunerea mandatului de către un premier desemnat nu însemna desemnarea unuia noi. Ci inițierea unei noi runde de consultări politice, la Cotroceni.
Posibil ca toate discuțiile să nu fi dus la nimic bun. Dar parcă așa erau pașii constituționali în dansul democrației.
Sigur, într-o decizie majoră se mai „ard” unele etapele. Dar ca să propui un premier dintr-o formațiune politică fără a avea ACORDUL partidului respectiv... sau fără a purta măcar discuții cu liderii lui... „Încurcă-i și dezbină-i!”, se cheamă. „Divide et impera”, adică dezbină și stăpânește.
Ca să fiu sinceră nu l-aș fi crezut pe Nicușor Dan, cel de acum un an, capabil de asemenea manevre politice. Nici acum nu-mi părea confortabil în postura de duminică dimineață.
Dar un gând mi-a scânteiat în minte când șeful statului a spus: „Vreau să spun că nici domnul Tomac și nici eu nu ne-am jucat de-a guvernarea”. Termenul „jucat” mi-a adus aminte de ultimul „președinte - jucător” pe care l-a avut România. Desigur, după ultimul „președinte - contemplativ”, parcă se simțea nevoia de puțină acțiune.
Dar am sentimentul că Nicușor Dan joacă... „la impuse”, ca să citez dintr-un alt politician de succes. Și ca să nu fac păcate în zi de duminică, doar întreb: „Al cui jucător o fi președintele Nicușor?!”.
N.B. Da, și am tot dreptul să întreb, tocmai pentru că l-am votat!
