* „Shaorma cu de toate”. „O femeie măritată, tratată ca o prinţesă, care face ce-a făcut Mihaela… merge la măciuci. O haimana!”, se învârtoşa Radu Mazăre, acum un an, la România TV. Era uşor „abulic”, şi a părăsit furios emisiunea, când i s-a atras atenţia să folosească un limbaj cu bip-uri. Replica Mihaelei Rădulescu a venit usturătoare ca un sfârc de bici: „În faţa bărbaţilor fără caracter şi fără o minimă educaţie e bine să nu ai reacţii, ca femeie jignită. Rişti să-ţi iei şi o flegmă sau un dos de palmă”. De asta am crezut că apariţia Mihaelei Rădulescu în rol de Cleopatră alături de Cezar Radu Mazăre e o glumă. M-am înşelat! Pentru că i-am văzut pe viu, nu doar la televizor, mărturisesc că Mihaela e făcută să fie regină. Strălucitoare, dominatoare, puternică, o veritabilă Cleopatră, chiar şi atunci când îşi unduia seducător trupul în ritmul muzicii. Mazăre arăta ca un Cezar copleşit şi transpirat de situaţie. În legendă, Cleopatra s-a lăsat înfăşurată într-un covor purtat pe umeri, la Palatul lui Cezar. În viziunea mamaiotă, rulată în carpeţica de pe care numai răpirea din serai lipsea, Cleopatra Răduleascu a arătat a shaorma cu de toate. Spectatorii s-au întrebat câţi bani i-a dat Mazăre. Eu zic că diva de pe Nil a primit ceva mai preţios decât banii. Scuzele publice lui Mazăre pe scena de la Mamaia: „Prinţesa mea, vreau să-mi cer iertare pentru vorbele pe care ţi le-am aruncat anul trecut pe nedrept”.
* Mazăre şi circ. Deşi scena în care Mazăre Imperator era înjunghiat de fiul Răducu Brutus trebuia să fie tragică, a reuşit să fie penibilă. Mazăre a reapărut vesel ca un cintezoi: „Se bucurau duşmanii! Credeau că am murit. Păi am rezistat eu zece ani în faţa lui Băsescu şi a procurorilor lui!”. Poate la anu’ îl vedem pe Băse în carnavalul lui Mazăre, cum am văzut-o şi pe Răduleasca! Mai ştii? Şi-o să-şi dea şi el ochii peste cap ca manechin(uit)ele când erau întrebate: „Cum e să fii soţia lui Cezar” – „Emoţionant!” – „Cum e să fii soţia lui Mazăre?” – „Aaaahh!”, onomatopeea orgasmică înghiţind cuvintele. „Ave Mazăre, piţiponcus te salutant!”.
