* Decolteu bărbos, cu pupic. „Am sărutat o fată! Pentru prima dată, cred”, a mărturisit cu glas de pitulice Conchita Wurst. Aproape că îi tremura barba neagră deasupra decolteului abisal, până-n buric…. Scena s-a petrecut în camera verde a Eurovisionului. Trebuie să vă spun că Păsărica cu Cârnat (aşa se traduce Conchita Wurst, nu daţi vina pe mine!) a fost provocat/ă să-i dea un pupic pe obraz de una dintre concurente care părea pierdută de emoţie şi-a crezut că o pupătură bărboasă o să-i facă bine. Între noi fie vorba, Conchita părea mai interesat/ă de costumul de latex purtat de o dansatoare. Desigur, din motive estetice!
* Hai cu euromaneaua! „Sunt un băiat de aur/ Vino aici să te bucuri de asta/ Sunt regele distracţiei/ Lasă-mă să-ţi arăt cum o facem noi…” ce, vă sună a manea? Să moară Sorinel Copilu’ de Aur de ciuda lui „Golden Boy”, piesa cu care Israelul a intrat în Finala Eurovision. Desigur, nu lipseşte filonul oriental/manelistic al piesei, ce aduce aminte de vremurile în care dacă melodia nu-ţi dădea fiori la buric nu intrai in Finală. Ba’ aş putea să jur că seamănă cu ceva ce am mai auzit, tot la Eurovision, în anii trecuţi. Ştiu, sunt răutăcioasă, dar tot o să vă spun despre concurenta care a strălucit cu sâni cu tot. Toată numai pasiune şi trăire muzicală, concurenta Elveţiei cânta de zor: „E clipa mea să strălucesc/ Am mers în întuneric/ Mereu ascunzându-mă de mine însumi/ Am învăţat să renunţ la trecut/ Acum e momentul să strălucesc”. Şi sfârcurile ei s-au simţit solidare cu cântecul şi-au ieşit din decolteu ca să strălucească şi ele!
* Suedia şi Muntenegru! Mărturisesc că prima piesă din Semifinală care mi-a mers la suflet a fost cea din Muntenegru. Şi înainte ca desenul animat al Suediei să mă lipească de televizor, mi-a plăcut Cehia. Şi în special furia cu care artista şi-a smuls pantofii din picioare şi-a dat de-a azvârlita cu ei pe scenă. Păcat că nu i-a folosit la nimic… Până una alta, însă, ţin pumnii Voltaj! La românii din Diaspora e forza!
Citeşte şi: Cum să-ţi iei amantă la... amantă?
