* „Nu suntem oi, suntem lupi”. „Vreau să dedic această victorie celor care au pus laţul pe cultura din România. Vreau să le-o dedic lor, chiar dacă au distrus o grădină frumoasă, cu multe flori şi pomi fructiferi şi au plantat în ea un singur fel de iarbă: o iarbă seacă, încercând să le facă o turmă. Noi nu suntem turmă! Noi suntem lupi! Suntem tari ca munţii. Noi nu dormim, noi suntem aici, suntem puternici!”, aşa a tunat, la ceas de noapte, Ovidiu Anton, câştigătorul Selecţiei Naţionale Eurovision România. Mărturisesc sincer precum Cezar The Voice Ouatu, că piesa „Moment of Silence” mă răscoleşte, mă face să vibrez de emoţie. Şi mă bucur că, în sfârşit, avem la Eurovision o piesă cu un mesaj puternic, cu încărcătură emoţională! Părerea mea.
Revin la Cezar, care ne-a reprezentat mai demult la Eurovision şi care pare încă marcat de ţinuta nonconformistă pe care a purtat-o atunci: un soi de rochie de Dracula. Vineri, întrebat ce a fost sfătuit să schimbe între finala Eurovision din România şi competiţia în sine a mărturisit: „Rochia!”. Duminică noaptea, a ţinut să cânte piesa „Rise like a Phoenix” şi să amintească: „Dacă n-a câştigat bărbatul cu rochie, a câştigat femeia cu barbă, doi ani mai târziu”, precizând însă că „există muzică şi ne-a unit pe toţi indiferent de orientarea noastră sexuală”. Clar?
* Moroshow. Ştiţi ce-i aia moroshow? Este un show moroşan, adică un soi de şaorma făcută din muzică tradiţională maramureşeană şi ritmuri moderne, cu care TVR a încercat să iasă din plictiseala şi blazarea consacrată a selecţiei Eurovision. Păcat că sonorizarea a lăsat de dorit şi n-am auzit nici Corul bărbătesc din Finteuşul Mare, nici ţâpuritul Paulei Seling. Dar măcar intenţia contează, nu? Şi trecând peste prezentarea împleticită şi forţată, prelungită până la penibil şi iritare, peste organizarea uşor dezorganizată, spectacolul oferit de Zoli Project alături de Grigore Leşe şi Horia Moculescu a fost senzaţional! Măcar atât!
