Sigur că da!... Cum să mă uit în oglindă şi să (nu)-l văd pe acela care a făcut cele mai multe obrăznicii copilăreşti?... şi să nu crăp de ruşine?... şi să nu-i cer Mamei nici o pedepsire exemplară?... şi să mă mai şi fălesc - pe la horă, pe la moară, pe la gară, pe la joacă, pe la şcoală - ce măreţ şi viteaz şi deştept şi important sunt sub copacul unei păsări, în faţa unui viţel, în fundul râpii, în lucernă, în tutun, în păpuşoi, în dorul lel ...

DIN TOT ADÂNCUL SUFLETULUI TĂU,blândeţi des/tristătoare se revarsăşi mă cuprind cu sanctitatea lor,ca pe o umbră peticită, arsă de-atâta veşnicie-ntr-un zadar,cu ochii pe cărarea dinspre gară,poate se-ndură trenul de atuncişi (mi) te aduce-n cea din urmă oară! Poate se-ndură trenul de atuncişi nu mai trece fără să opreascăaşa, cum a trecut de-atâtea ori,pe lângă-mprejurarea mea lumească! Până atunci, când trenul de atunciva să-mi asculte ceastă rugăciune,te r ...

Gândurile mele pentru această Alcătuire erau atât de puternice şi impresionante încât se materializau, puteau fi atinse, puteau fi văzute mergând, puteau fi auzite plângând, puteau fi strânse în buchete, în poloage, în snopi, puteau fi surprinse pe cărăruia dinspre Acasă şi Dumnezeu, dinspre Dumnezeu şi Acasă! Gândurile sale pentru mine erau atât de puternice şi impresionante, încât se întrupau, încât se transformau în argumente fizice-chimice pipăibile, invincibil ...

N-am mai avut răbdare şi m-am duspână acolo, chiar până la poartă –era lumină-n geamuri şi-am strigatultimul strigăt, poate mă audeşi îmi deschide şi apoi mă iartăpentru greşeală şi pentru păcat,cu farmecele lui ne/cunoscuteşi cu blândeţi păstrate-ntruna pentrucei care fug de Naltul cestui Centru! Şi mi-a deschis...şi m-a primit în celmai simplu loc şi nevăzut la chipu-i:şi-a început iertarea pentru tot,cum nu mi-a dat prin inimă şi minte,cum n-am ştiut odată ...

Da... chiar Acum sunt chiar Aici, lângă pârleazul tău dinspre Răsărit! Sunt şi te aştept cu caietul de dictando! Şi cu Sufletul pe dinafară! Şi cu Inima la gât! Şi văd că nu mai vii! Sau mi se pare? Cum să te văd, dacă-i noapte? Cum să te văd când o Steauă perpendiculară îmi orbeşte cărarea/traiectoria uitării înspre odaia din care trebuie să ieşi? Chiar în seara/noaptea aceasta ţi-ai găsit (şi tu) să-ţi dai Steaua mai tare? E-atâta lumină, încât nici noap ...

Hai să ne suim într-o caleaşcă/ şi să mergem tocmai Nicăieri! Hai, numai acolo ne aşteaptă/ mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...! Ia-ţi cu tine rochia de seară,/ cea în care te-am îndrăgostit, rochia cea movă şi subţire,/ rochia cea fără de sfârşit! Hai... că se apropie secunda/ şi răbdarea clocoteşte-n cai, drumul este gata, sigur, singur,/ şi e drept ca lumânarea... hai! Moartea mi se pare urâcioasă/ şi flecară cu intenţii mici, viaţa mi se pare prea banală/ ...

Deseară - [când noaptea se gândeşte să înceapă să se pregătească să-i determine pe toţi muritorii şi nemuritorii serioşi să se înfăşoare/desfăşoare sub acoperirea întunericului... când Luna nouă sau veche sau plină sau goală sau dreaptă sau în/frântă sau galbenă sau movă sau singură sau de miere sau de fiere sau cu pământeni deştepţi în cârcă e gata-gata să-şi părăsească orbita şi să-şi caute alta mai sigură, în apropierea altui fel de rotund... c ...

S-apropie lumina de-ntuneric,mersul de stat şi funia de par,eonul fuge-nfricoşat de sine,nimic de tot şi n-am de am habar!Nici nu visez că am trecut odatăprin fermecarea sufletului tău,cerul se face una cu pământul,susurul tace-n frunză şi-n pârău!Cenuşa se aşterne ca uitarea,în orice loc şi timp şi orice mod,dar ce purificare-i într-aceastădulce-spăimoasă ardere de tot!Parcă n-am fost odată dimpreună,într-un vârtej năucitor şi sfânt -atât a mai rămas din toată vi ...

După discursul răscolitor de la comemorarea distinsei sale răposate Maria, nea Costică Prăpăd n-a mai putut să se abţină şi ne-a „dat” câte două lacrimi pentru fiecare, aşa, să se „vadă” că omu-i chiar „legat” de „jumătatea” lui! Şi, mai ales, să se priceapă că nu există „dezlegare” decât la nivel imaginar, decât în mintea celor „instruiţi” prin „metode/principii” de „netezire” în balamuc, adică în tot ce se-ntâmplă zilnic, pe lumin� ...

A fost frumos, foarte frumos... sublim a fost,curat a fost de jos în sus, de sus în jos,a fost păcatul cel mai scump din timpul nostînmărmurit într-un atunci miraculos -păcat c-a fost foarte puţin, foarte puţin,dar fără leac şi fără nici un preţ de cost,mult mai puţin decât mai poate fi puţin,dar mult mai mult decât e-o moarte fără rost!Doamne, ce gol... ce gol adânc... ce gol adâncde sus în jos, cu toată inima la gât,cu lăcrămare-n ochiul drept şi-n ochiul stâng:n- ...