Poate vine noaptea bună, straşnic vine,
ca o zână a-ntunericului... ştiu,
niciodată n-a fost vruna mai frumoasă...!
O păstrăm... să o avem pentru-n târziu?
ori o dăm de-a rostogolul cât durează
şi-o valsăm printre săruturi până când
nu mai pleacă toată ziua, şi rămâne,
şi-o s-avem aceeaşi noapte pe pământ?
Straşnic vine ziua bună... ceea-n care
(ne)-am valsat noaptea trecută-n locul ei,
şi valsăm o noapte-ntreagă toată ziua,
până sar - din ochii stelelor - scântei!
Noaptea bună-i ziua toată, ziua bună-i
noaptea toată până unde, până când
niciodată n-a fost vruna mai frumoasă...!
O păstrăm... pentru alt cer şi alt pământ?
