Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" vezi Statuie în Mişcare ?!/ e a lui... fiindcă n-areloc de vis şi loc de stare !!!!/ care lui?! - ce întrebare! -cel sărac de tot şi toate/ - n-are nici măcar păcate,are numai nişte zile,/ numai versuri Termopile,numai Chire, Chiraline,/ şi Lavande, şi Sulfine,numai tare mult şi bine,/ oarecare, oarecine,stele Perpendiculare/ şi sintagme Trafalgare,şoapte de Sirene fripte/ printre Scylle şi Charibde,are chiar ce nu se ştie ...

Mă sui în trenul de ora 21,00. Din Galaţi mă sui. Vreau să ajung în Iaşi, la poetul Ioanid Romanescu, "poştaş" la redacţia Revistei "Convorbiri literare"Cu melcul ăsta merg până în Bârlad, iar de acolo am să iau un tren mai accelerat, dinspre Bucureşti. Ştiu că, oricum, până dimineaţă, am să mă dau jos în gara capitalei Moldovei din totdeauna. Am să mă dau jos şi am să simt iar aroma de odinioară a celui mai binecuvântat Văzduh. Am să mă dau jos şi am să Văz ...

Zdravănă ploaie! Cam cu piatră! Cu piatră, fără piatră, ploaia ceasta-i nestemată! Aşa zic oamenii de la ţară! Cei de la oraş nu zic aşa. Cei de la oraş, huruind de prostie şi aroganţă, urlă că nu-i bună ploaia, că le intră apa-n gât şi le inundă locul unde le-a stat sufletul, dar le-a fugit în alte carcase. Urlă că vor senin, că pleacă la mare să-şi plimbe construcţiile damblagite şi inutile, alcătuirile lor din resturi şi din întâmplare. Uite, chiar la doi ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) satul meu cu cinci biserici, trei fântâni şi două caseîşi dă sufletul (întruna) printre resturi temporale -stă pe deal, se uită-n zare şi nu vrea să mă mai lase,dacă vin, să plec (întruna) din des/cânturile salepline cu privirea mamei, pline cu privirea tatei,pline cu privirea lunii pline, goale şi eterne -toate sunt aici (acolo) şi m-aşteaptă şi zic: poate-ivine mintea - dintre resturi metabolice, moderne -să se ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) de dimineaţă până-n seară stau la pândăsă văd cum vine din adânc - primul să vădalcătuirea-i goală, singură şi blândăcum bate-n geamuri, toată, fără îndărăt !!!(!) şi cum pe prispă stă oleacă şi mă roagăsă mă dau jos din visul sec şi să-i deschidcă vrea o noapte de iubire şi de joacălângă tăcerea des/cântată de la schit !!!(!) lângă tăcerea-n care clopotul adunăspre început atâtea suflet ...

Are trei picioare. Merge aşa. Nu, are patru picioare. Dar unul, dreptul din faţă, îi atârnă inert, inutil. Văd că nu-l poate pune pe pământ, pe asfalt. Şi nici nu poate scăpa de el. Oare îl doare? Mă uit în ochii lui. Nu plânge. Dacă nu plânge, înseamnă că nu-l doare. Aşa cred eu. Dar dacă-l doare, însă nu plânge? E posibil, nu? Dar dacă nu ştie să plângă? E posibil, da? Vrea să traverseze cu ceilalţi. Că nu-i singur. E cu mulţi fraţi, cu multe surori, cu mul� ...

Sigur că da! Nea Ion Croitoru (Dumbă) nu a tras niciodată cu puşca în păsări sălbatice, mai ales în păsări cântătoare. De ce-l porecleşte lumea Dumbă? Fiindcă, uneori, când mai bea câte un pahar în plus la bufet, se dă de-a tumba (dumba) pe coastele geografiei, dar puşca-i rămâne intactă, în spinare, la locul ei, ca o diagonală a păcii, ca o singurătate înclinată între umărul stâng şi şoldul drept, ca un avertisment ruginit pe dinăuntru, cu primul cartuş pe � ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" uite, vine să-mi dea !!! - am să am până cânddouă irisuri verzi vor căta spre cuvânt,şi-l vor pune pe cai, şi-or pleca unde nu-svii zadarnic pe jos, morţi zadarnic pe sus !!!nişte irisuri verzi, mari, amare şi lungide la raiul de-acum până-n raiul de-atunci -raiul cel cu mister, cu pelin... şi cu tot -nu cest rai fără rost, fără sud, fără nord !!!uite, vine să-mi dea !!! - nu mai pot să aşteptnici cu irisul stâng, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:„va trebui să-mi strici şi somnul morţii/ cum somnul vieţii mi-ai stricat –  lega-ţi-aş eu de gât talanga lunii/ cum de talanga poeziei sunt legat!”                                                                                                                                               IOANID ROMANESCU (!) te ...

Oare pasărea o fi trecut dincolo de cer? Cum să rămână ouăle singure? Cum să le iau acasă? Ce-o să zică mama? Deja simt cum nuiaua de corn îmi "vine" perfect pe spinarea de Făt-Frumos cu mintea-n brusturi. Vai de capul creierului meu! - cum va să scrie Nichita Stănescu, însă eu încă nu-mi imaginez. Sigur că da! Plâng înspre cer, simt susul cum se apropie şi cum mă înveleşte, cum mă lasă fără jos, dar simt cum plânsul îmi purifică tot dinăuntrul, cum îmi perforea ...