Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:„va trebui să-mi strici şi somnul morţii/ cum somnul vieţii mi-ai stricat –  lega-ţi-aş eu de gât talanga lunii/ cum de talanga poeziei sunt legat!”                                                                                                                                               IOANID ROMANESCU (!) te ...

Oare pasărea o fi trecut dincolo de cer? Cum să rămână ouăle singure? Cum să le iau acasă? Ce-o să zică mama? Deja simt cum nuiaua de corn îmi "vine" perfect pe spinarea de Făt-Frumos cu mintea-n brusturi. Vai de capul creierului meu! - cum va să scrie Nichita Stănescu, însă eu încă nu-mi imaginez. Sigur că da! Plâng înspre cer, simt susul cum se apropie şi cum mă înveleşte, cum mă lasă fără jos, dar simt cum plânsul îmi purifică tot dinăuntrul, cum îmi perforea ...

Zăpodiile mi-au tulburat mereu dimensiunile copilăriei. Însă, ca zăpodia noastră dintre pădurea lui Dumbă (Ion Croitoru) din Adam şi dealul care hotărăşte cătunul Zimbru la apus, nu reuşeşti să afli niciunde, chiar dacă răscoleşti pământul în cruciş şi-n curmeziş, cum zic toate cărţile cu basme şi cum spun toţi bunicii şi străbunicii acestor locuri minunate. Această spinare de cal, această culme, acest ascunziş lin, acest platou mirific m-a făcut praf de fiecar ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"sau doi egal cu patru... altă sferă/ limită de... ori nu... fără adresă,  dâra luminii peste... frontieră/ abandonată-n propria-i viteză"                                                                       (Iolanda Cremene) (!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplareacestea toate şi ne/toate – acest tot,dar şi ne/tot, vibrează-n sine, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto: "Faceţi linişte:            Dumnezeu vrea să spună câteva cuvinte!"                                                (Iolanda Cremene)(!) ochii culeg din curcubeul drepteternitatea florilor de câmp,şi-s lacomi, nu le-ajunge, şi mai vor -are dreptate curcubeul strâmb (!)(!) sumă de sus şi jos în rogvaiv,în sens înalt, şi în nonsens tălâmb,fiu al luminii şi al ...

Aud şi nu pot să mă apăr. Nu pot să plec din raza de acţiune a canonadei celor doi săriţi. Nu pot să mă mişc, fiindcă-i aglomerat autobuzul. E clar, sunt condamnat să aud: "De ce-ai uitat factura acasă? Zi, fă, de ce-ai uitat factura acasă? Ai uitat-o? Ori n-ai găsit-o? Dacă n-ai găsit-o, n-ai putut să-mi spui? Unde mergem noi, acum, aşa, ca proştii, fără factură? Doar ţi-am zis s-o cauţi în sertarul de sus, nu? Nu cumva tu ai umblat numai în sertarul de jos? Zi, fă ...

Transportarea persoanelor în comun presupune respectarea unui minim de igienă, dar şi de atitudine civică personală şi colectivăAdică, altfel spus, nu mă sui în autobuz cum ţopârlanul cu plămânii plini de penultimul şi de ultimul fum lung de ţigară ca să-l suflu în nasul celorlalţi. Nu mă agit şi nu dau din coate ca pălitul de dambla, să mă strecor spre un fotoliu liber, indiferent că-s la prima vârstă, la vârsta a doua, la nu mai ştiu care vârstă circulă cu mijl ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) văd că vin sau cred că vin/ înspre veci şi-nspre amin, văd că toate vin pe rază/ şi încet-încet s-aşează mai încolo, mai încoace,/ drept în linişte şi-n pace, în des/cântec mult şi bine/ - numai MAMA nu mai vine (!) (!) văd că sunt sau cred că sunt/ - în eternul meu mărunt - cel mai mare şi mai mare:/ gândul meu habar nu are cum că totu-i fals şi glumă/ într-un "bulgăre de humă", cum a zis Ion pe-o Cr ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"aştept secanta ca pe-o vindecare,/ s-au veştejit oglinzile şi mint - eu sunt tangentă la privighetoare,/ păianjen agăţat de infinit"                                                                         (Iolanda Cremene)(!) acolo şi-atunci - printre ierburi înalteşi linişti înalte şi păsări înalteşi plânsuri înalte - încep celelaltemai ver ...

Nu mi-a spus nimeni, nu m-a învăţat nimeni, însă aşa am citit şi înţeles din marile cărţi ale omenirii: "Nunta are două capete. La capătul celălalt al nunţii, mirele îi dă miresei o lacrimă pentru drum. Drumul acesta ţine până la capătul celălalt al nunţii, exact cât măsoară distanţa dintre Atunci şi Acum. Adică, altfel spus, acest drum e lung. O lungime fără capete, o lungime fără de sfârşit. O lacrimă pentru drum este foarte bună în fiecare moment al aces ...