o văd în cădere, numai în cădere o văd -
în rest, toată viaţa, ca şi cum n-ar fi,
ca şi cum n-aş avea ochi pentru înainte şi îndărăt,
iar ea, ca şi cum n-ar avea noapte şi zi!
din când în când - să nu mi se pară că nu-s
pe acest frumos şi trist şi nalt şi adânc rotund -
glasul matern mă roagă să mă uit în sus
şi s-o văd şi să-mi re/dau samă cât pot fi de mărunt!
şi mă uit, şi mă uit - şi numai în cădere mă vede
şi mă apucă de mâini şi mă ridică
şi mă poartă printre marile sale secrete
şi mă zvârle de mâncare şi de băutură la frică!
din când în când - să nu i se pară că nu-i -
glasul matern o roagă să se uite în jos,
printre cei ajunşi să rămână în pururi ai nimănui -
şi se dăruieşte de FOAME şi de SETE la FRUMOS!
