(...) E drept că pe glob mai aveau loc și conflicte armate sau chiar mari catastrofe naturale - de pildă, erupția vulcanului Agung din Bali, soldată cu moartea a 11.000 de oameni. Toată lumea avea să fie zguduită de asasinarea, pe 22 noiembrie, a tânărului președinte american John F. Kennedy, care reușise în scurtul lui mandat să evite la mustață un conflict armat, poate chiar nuclear, cu Uniunea Sovietică.
Autorul nu crede însă că pe Ionel Corban, care se transforma încet, dar sigur, într-un tânăr tot mai avid de cunoaștere a vieții, dar destul de introvertit în această privință, pentru că o căuta mai mult în cărți, l-ar fi interesat preamult situația politică sau socială a lumii, chiar dacă acasă mai citea și el pagina externă a cotidianului gălățean ”Viața Nouă”, la care tatăl său era abonat. Sexualitatea ținută în frâu de o abstinență nedorită, îi dădea destul de furcă, ca oricărui alt băiat de vârsta lui. Era în continuare rezervat cu fetele care-i plăceau, nereușind să se apropie de ele, deși coșurile de pe față, care-i accentuau timiditatea, nu mai erau așa de multe. Pe fetele din ”Piața Veche”, pe care le învăța să danseze în curtea bisericii ”Precista” sau în curtea familiei Chitic, le considera prea mici pentru a se gândi și altfel la ele. După bătaia cruntă încasată de cei doi derbedei, Albert și Ariton, în curtea bisericii ”Precista”, de la nea Sava și cumnatul acestuia, Ionel Corban rări drumurile în ”Piața Veche”, nu pentru că și-ar fi uitat prietenii, ci pentru că nu mai avea tot timpul la dispoziție. (...) (fragment din "Maidanul cu fete")
Din cartea sa în lucru - "Orașul din vale - Călătorii paralele III, Prima parte: A cincea zi", Ioan Gh. Tofan (I.G.T.) ne-a citit capitolul I intitulat "Maidanul cu fete" - în care autorul își etalează forța descriptivă și apetitul pentru detaliile de epocă din perioada copilăriei și adolescenței, cu întâmplări personale și cu evenimente marcante ale acelor vremuri, toate prinse cu tenta ușor satirică și cu indulgența specifice maturității și nivelului creator ale unui autor împlinit întru ale literaturii/prozei și ale unei meditații cu observații filozofarde bine strunite în frâul ironiei și detașării omului aflat la vârsta senectuții.
Detaliile specifice epocii, limbajul caracteristic cartierelor vechi și dialogurile cu replicile mușcătoare dau textului amprenta unui clasicism cu tente lirice și romantice obișnuite povestirilor vechi/ cărților/ filmelor de genul "S-a întâmplat în America".
”I.G.T. are cunoștințe din domeniile de activitate ale epocii care m-au încântat - croitoria, moda de exemplu; capitolul prezentat are toate calitățile pe care trebuie să le aibă un roman; m-am regăsit în unele pasaje.” (Ecaterina Păun)
”Are detalii interesante și inedite; se vede travaliul/ strădania de a scrie biografic fără abateri; are și niște tușe suprarealiste care transcend biograficul, tușe care vin din detaliile bogate și reale ale trecutului său și care dau textului o încărcătură creativă; detaliile filigranate care brodează subiectul îi dau valoare literară, făcându-l atractiv; are și lucruri la care ar putea renunța pentru a da suplețe textului; poate, ar trebui mai multă ficțiune; ca tehnică - sunt cam multe gerunzii care sincopează textul și unele fraze prea lungi, greu de urmărit.” (Tudor Neacșu)
”Fragmentul prezentat de I.G.T, cu titlul sugestiv "Maidanul cu fete", plasează acțiunea la începutul anilor '60, după criza rachetelor din Cuba, într-un moment de aparentă destindere internațională. Autorul oferă o panoramă a lumii contemporane, cu repere istorice reale. În acest context amplu, se introduce treptat personajul Ionel Corban, un tânăr aflat la granița dintre copilărie și maturitate. Acțiunea se restrânge la orașul din provincie cu toponime care dau autenticitate. Tonul este melancolic și documentar, amintind de Marin Preda. "Maidanul cu fete" sugerează locul de trecere dintre inocență și experiență. Ionel este un tânăr introspectiv, timid, marcat de lipsurile materiale. Îi place să citească și este un personaj asemănător cu Niculaie Moromete din "Moromeții". Stilul textului este analitic, cu fraze ample, aproape eseistice. Întâlnim o voce matură, atentă la detaliu și atmosferă; o privire tandră asupra unei lumi care se schimbă. Aștept cu nerăbdare continuarea romanului.” (Victor Dragomir)
I.G.T. scrie din poziția omului care-și contemplă viața și încă extrage din ceea ce a trăit sensuri, bucurii, nostalgii... Se bucură de scris și este de invidiat pentru trecutul său, pentru ceea ce a văzut, lăsând mărturie prin scris.” (Carmen Cristina Neacșu)
Vineri, 21 noiembrie, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă" citește Ecaterina Păun.
