Daily Pub nu mai este demult doar un loc iubit de gălățeni pentru o seară bună. În ultimii ani, spațiul a găzduit lansări de carte, expoziții de fotografie și tot felul de proiecte culturale, care l-au transformat într-un punct de referință neașteptat, dar firesc, al vieții culturale din oraș. Găzduiește și teatru independent, este deja la al treilea proiect - un pas care se dovedește mai natural decât ar fi părut cândva.
„Am încercat să transformăm Daily Pub într-un spațiu cu atmosferă ludică, în care spectatorii sunt invitați să își dea frâu liber imaginației și curiozității inocente, să se lase purtați de actori într-un vis care se transformă pe parcurs într-o realitate dureroasă, în care ne dăm seama că prin orice gând, gest ori cuvânt, ne aliem din ce în ce mai tare cu Răul, care pare că ne-a luat mințile și ne-a făcut să uităm ce înseamnă să fim oameni” - mi-a spus Ana Constantinescu, care, alături de Vlad Volf, semnează regia spectacolului.
Vlad Volf, ieșean la origine, este un actor cunoscut și apreciat al teatrului din Galați, care - un detaliu care spune ceva despre energia locului - este și unul dintre DJ-ii casei. El e cel care pune muzică la „Miercurea noastră” - alt proiect cultural, o colaborare între Teatrul Dramatic „Fani Tardini” și Daily Pub. Faptul că tocmai el propune un spectacol la Daily Pub (deja al doilea!) nu e întâmplător: există o coerență între omul care mixează pentru o sală și cel care pune personaje în mișcare pe aceeași scenă.
„Farsa”, spectacol produs de Daily Pub în colaborare cu Sound Check (Mushi), pornește, pe de o parte, de acolo unde se oprește spectacolul lui Alex Bogdan de la Teatru pe Țeavă - „Încă o noapte furtunoasă?”, pe care am avut ocazia să-l văd și care merită toată atenția și toate aprecierile, o reușită prin care Alex Bogdan demonstrează că teatrul independent gălățean are resurse reale. Jupân Dumitrache este preluat din acel univers și aruncat într-un cu totul alt spațiu: un purgatoriu al personajelor, un loc în care existența continuă dincolo de finalul știut. Pe de altă parte însă, în fapt, „Farsa” este „Povestea poveștilor” a lui Creangă - și Daily Pub se dovedește locul cel mai potrivit pentru un astfel de text. Limbajul lui Creangă e mai pe șleau, dar seducător, colorat, picant, plin de autenticitatea vremii lui - și, de ce nu, și a noastre. „Este un spectacol comic, de atmosferă, în care lupta dintre bine și rău se conturează ca fiind o luptă între omenie și lipsa ei” - spune Vlad Volf despre propriul spectacol.
Ceea ce face însă ca spectacolul să funcționeze cu adevărat este faptul că muzica, luminile și jocul actorilor reușesc să nu cadă în vulgaritate, păstrând prospețimea textului și integrându-l firesc în atmosfera locului. „Textul lui Creangă nu e vulgar, e o satiră la adresa persoanelor care se dau ceea ce nu sunt, la adresa celor prefăcuți, celor care cred că un anumit subiect e tabu, deși e natural și până și ei săvârșesc acele acte”, mi-a mărturisit Ana Constantinescu. Nu e o îmblânzire a lui Creangă, ci o asumare inteligentă - și rezultatul este un spectacol care respiră liber în spațiul în care a ales să trăiască. Inițial am avut de gând să enumăr mai multe piese care se aud pe fundal, apoi m-am gândit că e mai bine să le las pe voi să le descoperiți - eu le am bine păstrate în Shazam.
Ideea unui spectacol pornind de la „Povestea poveștilor” montat în Daily Pub este generoasă și, în mâinile potrivite, funcționează. Volf declară că dorește să continue și să promoveze comedia în spațiul independent gălățean, iar „Farsa” este un nou pas în acest sens - deschis, conștient de limitele sale, invitând alți creatori să preia ștafeta.
Distribuția funcționează și ea bine, fiecare actor aducând ceva distinct. Elena Ghinea este actrița matură, profesionistă, care dă greutate întregului joc scenic - prezența ei pe scenă stabilizează spectacolul și îi conferă autoritate. Ecaterina Ilașciuc farmecă prin dansurile care animează spectacolul și îi dau ritm acolo unde textul ar putea stagna. Petru Nistor reușește un „țălan” neaoș și minunat, demn de Creangă - și parcă și fizic seamănă cu scriitorul, ceea ce face rolul și mai convingător. Radu Baba se descurcă excelent în roluri foarte versatile, dovedind o adaptabilitate scenică reală. Iar surpriza spectacolului (din punctul meu de vedere) este Ela Sonia: Mefistoul ei e seducător, autentic, construit cu siguranță și cu un instinct scenic remarcabil - cu atât mai impresionant cu cât este singura din distribuție fără o pregătire formală în teatru.
Mișcarea scenică, realizată în colaborare cu Costin Stăncioi, conferă spectacolului o respirație suplimentară, transformând dansul în argument vizual, nu în ornament. Costumele sunt gândite de Ana Constantinescu, inclusiv cel al lui Mefisto, care este realizat de către Gabriela Gelegram. Ele completează coerența unui demers care a beneficiat, se vede, de atenție la detaliu. Din echipă face parte și Daniel Onose, care a realizat scenografia gândită de Vlad Volf. „Farsa” a reușit să transforme spațiul pubului într-un loc în care teatrul independent se simte firesc și bine primit.
„Farsa” nu este un spectacol fără fisuri. Personal, l-aș fi văzut fără începutul și fără sfârșitul propuse de regizori - dar câți artiști, atâtea păreri, și asta face parte din farmecul unui act cultural. Legătura cu spectacolul lui Alex Bogdan de la Teatrul pe Țeavă nu e întâmplătoare: e o intenționalitate urmărită conștient, în ideea de a atrage publicul către teatrul gălățean independent și de a construi, treptat, un ecosistem scenic coerent. „Spectacolul a fost gândit cu un început și un final care să ajute la transmiterea mesajului nostru. Povestea poveștilor e doar pretextul, noi am creat pe baza piesei un spectacol, nu un experiment.” Vlad Volf gândește în perspectivă: „Cred că am lăsat și ușa deschisă pentru cine își dorește să continue la rândul său dezvoltarea comediei în spațiul independent gălățean."
Și nu în ultimul rând, fotografiile Simonei Andrei rețin ceea ce scena a oferit în cele mai bune momente ale ei: expresii aprinse, gesturi surprinse la fix și atmosfera unui pub care, pentru o oră și jumătate, a uitat că e pub. În fond, putem vedea „Farsa” și prin perspectiva asta: o colaborare frumoasă între artiști diverși, adunați sub umbrela unui pub iubit de gălățeni, care a ales să fie mai mult decât atât.
