câteodată totul/ de pe mine/ valorează mai puţin/ decât cei 30 de arginţi/ viaţa mă vinde/ viaţa mă are/ ea de crengile unui copac va atârna moartă/ pe cât timp/ eu voi supravieţui/ aşa zdrenţuită/ cum mă aflu/ şi voi spune/ iubiţi-i pe cei goi/ cu haine din gunoi.
(Stela Iorga – sh extrem)
„Texte foarte amare, despre o lume duplicitară, care te doboară cu greutatea stării lor dar, totodată, te fac să apreciezi, cu atât mai mult, nobleţea firescului – pe cale de dispariţie – din oameni şi din societatea contemporană.” (Diana Balmuş)
„Comunică foarte telegrafic; nu demonstrează, ci creează stare; sinceritatea copleşitoare dă o forţă specială textului; este o luptătoare, o luptătoare de stradă – care se luptă cu impostorii, aruncă în ei cu borduri, cu felinare, cu pantofi, cu ea însăşi; deşi este foarte prozaică, nu înseamnă că nu are poezie; exprimările – în limbajul familiar al oraşului – sunt bine găsite; o brutalitate care-i vine bine; un fel de eseu jurnal – pe de o parte, şi poezie – pe de altă parte.” (Victor Cilincă)
„O francheţe pişcătoare; consider că scriitorul trebuie să aibă o menire: menirea Stelei Iorga este – în acest grupaj de poeme şi nu numai – să ne arate adevărul crud al lumii; dar nu ne arată şi o energie pozitivă, o soluţie, o cale spre lumină, spre speranţă.” (Simona Toma)
„Texte intense, abil schiţate, cu elemente de poezie plasate exact în angrenajul dorit; violenţe greu de suportat; are ritm, imagine şi calitate poetică.” (Tudor Neacşu)
„Multă furie – până la carne vie; probabil, eliberatoare – un fel de catharsis.” (Carmen Neacşu)
„Poeme scrise cu frustraţie, pline de fiere, greu de prizat.” (Anca Şerban Gaiu)
„Texte tranşante; prezintă o lume ca un abator; disecă unele tablouri din cotidian.” (Fănica Dumitrache)
„Eroina acestor poezii confesive dispreţuieşte pe nedrept semenii din alte clase sociale; i-aş sugera să se împace cu lumea.” (Paul Budeanu)
„Limbaj colocvial; redă realităţi ale societăţii în care trăim; personajele sunt creionate succint.” (Eugenia Tănase)
„Nu m-au marcat psiho-emoţional; nişte momente scurte cu ea însăşi – flash-uri interioare unde îţi poţi permite orice ca libertate de exprimare.” (Ana Maria Panagatos)
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Paul Budeanu.
