* Gălăţeanca promite ca acesta să fie doar începutul "isprăvilor" sale teatrale
„Am luat UNITER-ul. Nu eu” – scria pe blog regizoarea gălăţeană Leta Popescu, care a primit, în deschiderea Galei UNITER 2014, Premiul pentru debut regie la spectacolul „Parallel”, alături de clujeanca Lucia Mărneanu, actriţă şi ilustratoare de carte şi revistă. Gălăţeanca a vrut să fie astfel precisă, nu doar să mulţumească echipei, aceasta chiar fiind o realizare de grup.
Juriul, format din critici de teatru, puncta că „ţine să evidenţieze radicalitatea poeticii dramatice a spectacolului „Parallel”, proiect artistic colectiv creat în condiţii de producţie minimală, cu actori şi regizori debutanţi”, la Cluj-Napoca, unde gălăţeanca noastră a absolvit Regia. Ba chiar, montarea „s-a aflat în proximitatea nominalizării pentru cel mai bun spectacol”!
După o „tinereţe” în care scria cronică teatrală pe blog şi bătea ţara ca să vadă spectacole tinere, Letei îi e milă să mai critice, mai ales de când regizează şi a ajuns şi ea pe mâna criticilor. Leta scria pe blogul ei, doar cu „critică de amator”, că îşi păstrează remarcile din discursul, imaginar, de premiere pe care îl scrisese deja pentru Gala UNITER din 2011 (pe vremea când îşi dorea cu ardoare să câştige premii, acum ajungând la concluzia că totul este să împarţi mereu bucuria scenei cu echipa, nu să iei premii), în care printre cele mai… drăguţe remarci erau acelea despre logo-ul Galei acelui an, ca despre ceva „nu foarte penibil, poate mai mult oribil”. „M-am plictisit îngrozitor”, a spus şi despre Gala de acum, prea hieratică, remarcă neaşteptată pentru preşedintele UNITER, Ion Caramitru, care, la replica gălăţencei, „s-a uitat un pic urât, dar ce era să facă?”
Leta, Nicoleta după bultetin, spune că s-a făcut şi o nedreptate: toată echipa merita premiul, în special cel cu ideea spectacolului şi sufletul acestuia, profesorul de actorie Ferenc Sinkó, cel care a acceptat să joace şi în spectacolul ei de licenţă. „Fero e marele părinte al spectacolului acesta, mă enervează că nu s-a vorbit despre el, dar nu s-a supărat…” Toată lumea a croşetat la text, iar restul a fost mişcare, într-un spectacol îndrăzneţ – bine că au reuşit, nici nu-i timp de numărat premii!
Lulu Creţescu a trimis-o la Brăila
Am rugat-o să evoce şi primii paşi spre teatru, la Galaţi. Regretatul actor Grig Dristaru i-a fost primul dascăl, la Şcoala de Arte, el a dus-o în culise, să vadă de acolo fascinaţia teatrului. „Mi-a fost maestru în prima parte a copilăriei mele teatrale, „m-a luat în buzunar”, m-a dus la primele spectacole. Apoi, Lulu Creţescu (Ioan Creţescu, acum actor la Teatrul „Eminescu”, Botoşani, n.n.) m-a pregătit să intru la actorie. Mi-a spus însă că dacă nu sunt foarte bună nu are sens să fac actoria. „Cred că eşti bună pe regie”, mi-a zis. Toată lumea credea că dau la regie, numai eu nu ştiam încă asta… Lulu m-a trimis la Brăila, la regizorul Radu Nichifor, care mi-a pus capac! M-a convins că regia e meseria cea mai frumoasă. Acum nici nu mai vreau să aud de actorie!”
Dar de dramaturgie? Era în liceu când primele sale trei piese i-au adus premii la concursul Naţional de Dramaturgie „Tinere Condeie". „Asta nu se pune!” – zice Leta. Cum ar veni, teatru adevărat scrie de-abia acum: a scris o piesă singură şi o a doua, recent, a fost scrisă în trei. Şi piesa premiată a fost scrisă de întreaga echipă. Acum, Leta repetă pentru o viitoare montare, cu o piesă nou-nouţă, numită, n-o să credeţi, „9 din 10”, text „scris de noi”, la care contribuie şi un dramaturg, tot Popescu: clujeanca Ana Cucu Popescu. Premiera va fi pe 11 mai, la Cluj.
Se mai simte gălăţeancă? Răspunde: „Mai păstrez încă accentul de moldoveancă, e o parte a brandului meu”. Un viitor şi pe scenele de aici? „Mi-ar plăcea să lucrez ceva la Galaţi. O să facă Horghidan (Radu Horghidan, tânăr regizor la Teatrul Muzical "N. Leonard", n.n.) festival de teatru independent la Galaţi şi abia aştept să vin acolo.” Şi încheie: „No, servus!”
