(şi înapoi)
Vine prietenul meu şi spune: astăzi mi-am tăiat unghiile, am dat cu mătură şi cu agheasmă prin peşteră, am desenat ultimul sfânt şi am deschis uşa de la Sine.
Apoi: astăzi mă uit în ochii tăi care se uită în ochii mei care se uită în ochii tăi…astăzi am înflorit o ramură de tei fiindcă ai deschis uşa de la Sine.
Mai târziu: astăzi am fugit din oglindă, astăzi spăl rufele singurătăţii în familie, astăzi am bătut drumul de la sămânţă până la copac, ieri am fost de la copac până la sămânţă, astăzi am venit la tine să taci şi să tac.
Ieri: ochii care nu se văd, se uită; ochii care se văd, se uită; o singură uitare în oglindă arată că uitarea ochilor tăi în ochii mei priveşte calea de la sămânţă până la sămânţă, de la uşă până la uşă, de la Sine până la Sine.
