După un eveniment cultural al minorităţii italiene şi unul al etnicilor turci gălăţeni, Consiliul Judeţului (CJ) a continuat joi colaborarea cu vechi comunităţi gălăţene, fiind rândul celei armeneşti.
Zilele Comunităţii Armene la Galaţi au debutat ieri, în sala Eminescu a Bibliotecii „V.A. Urechia”, continuă astăzi de la ora 17,00 cu prezentarea Editurii Ararat, cu participarea lui Varujan Pambuccian, preşedinte al Comisiei Parlamentare a Minorităţilor, şi se vor încheia duminică dimineaţă, la Biserica Armenească.
Joi, directorul bibliotecii, prof. Ilie Zanfir, a fost gazda şi moderatorul unor foarte interesante expuneri despre istoria şi cultura acestei etnii legate de istoria Galaţilor. Au stat alături şi au avut contribuţii liderul comunităţii armeneşti gălăţene, Bedros Aharamian, preşedinte al Consiliului Parohial al Bisericii Armene, directorul Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu, Sergiu Dumitrescu, reprezentanta CJ pentru minorităţi, Laura Teodor, iar în sală au fost prezenţi reprezentanţi ai altor etnii din Galaţi.
O comoară încă necercetată
Tot joi a fost vernisată expoziţia de documente ale comunităţii armene şi de carte armeană din colecţia Bibliotecii „V.A. Urechia” şi ale comunităţii armeneşti. Peste 400 de volume în limba armeană au fost donate înainte de 1948 bibliotecii.
Trei dintre vitrinele în care este găzduită, până pe 15 septembrie, expoziţia, prezintă tipărituri de dinainte de 1750. Este un tezaur care se cere cercetat, care poate oferi multe surprize. O serie întreagă de vechi desene arată portul armenesc.
Profesorul Dan Kirkorian, secretar al Consiliului Parohial al Bisericii Armene, un împătimit al istoriei, a ţinut asistenţa cu ochii mari. Celebrul poet englez Byron scria că limba armenească „este o limbă bogată, dificil de învăţat şi va fi o răsplată îmbelşugată pentru oricine. Încerc să o învăţ şi voi continua” – aflăm de la profesor, care ne-a vorbit şi despre deosebirile cultului religios la ortodocşii armeni, care, de exemplu, îşi fac, la fel ca noi, crucea, apoi îşi aşează mâna pe inimă.
Am mai aflat şi că alfabetul armean a fost creat de călugărul Mesrop Mashtots între anii 392 şi 406 d.Ch.: 37 de litere la care s-au adăugat două litere pentru a scrie cuvinte din limbi străine. Şi cifrele aveau o grafie aparte. Primul text scris în armeană: un fragment din Pildele lui Solomon.
Arca lui Noe, pe stema ţării!
Republica Armenia este o ţară de 29.800 kmp, cu o populaţie de peste trei milioane de locuitori. Pe 21 septembrie este Ziua naţională a ţării, ziua independenţei.
Stema Armeniei conţine nu numai muntele Ararat, al cărui vârf nu mai este astăzi între graniţele vechiului stat armean (în 1921 Stalin a dat acea zonă azerilor, fapt contestat până astăzi de vechii stăpâni), dar şi arca lui Noe.
De altfel şi numele capitalei, Erevan, oraş cu 2.500 de ani de existenţă atestată, înseamnă, în traducere, „arătare”, amintind cum i s-a arătat Araratul lui Noe.
Performanţa n-are vârstă!
„M-am apucat de alergat la 58 de ani”, ne-a spus ieri maratonistul Mihai Drăghici, un armean gălăţean campion, la cei 80 de ani ai săi, la probe grele de atletism, care a adus medaliile şi cupele sale. Urmaş al unui viteaz decorat în Primul Război Mondial, alergătorul se pregăteşte să alerge peste două săptămâni la Balcaniada de la Izmir.
Directorul Zanfir remarca ieri faptul că armenii nu se umflă în pene cu personalităţile lor, spun, cu modestie, numai ce fac şi îşi evocă istoria milenară. Directorul a invocat doar câteva personalităţi de marcă, de talie mondială, ale acestei etnii, ca Spiru Haret sau Ana Aslan.
Totul s-a încheiat cu urarea tradiţională „Zile lungi şi fericite!” Încheiem şi noi, spunând că moneda naţională în Armenia este dramul. Deci, un dram de răbdare, până la manifestarea de deseară…
