Din colecția "Cele mai simple poezii rămase tablou" Ion în sat e poreclit Ion,/ și sapa lui e poreclită sapă,el nu visează garduri de beton,/ și linia din palme i se crapă!N-are fântână-n curtea de folos,/ abia-i încape câinele n-ogradă,e campionul mersului pe jos,/ necunoscut la vro olimpiadă!Din când în când blestemă, și înjură,/ și dă la câine fluierul de os,îngroapă sărăcia n-arătură,/ să n-o mai vadă fiul: făt-frumos!Adeseori mai zice ”doamne, iartă” ...

Începând cu data de 13 decembrie (trecerea în eternitate a lui Nichita Stănescu) se desfășoară o serie de manifestări festive prilejuite de împlinirea a 40 de ani de la înființarea cenaclului "Noduri şi Semne" (1983).Redăm câteva impresii în legătură cu emisiunea video "Viața liberă - Galațiul sub reflector", intitulat "Noduri și Semne", între Istorie și Legendă:"Superb, emoționant, răscolitor! Felicitări domnilor Gelu Ciorici-Șipote, Ion Zimbru, Ion Avram, doamnei S ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto:"oare cine eşti tu? oare cine sunt eu?/ - aşteptare şi dor ca o pasăre lungăhades numără flori, deghizat în orfeu!/ - ce spectacol infam într-o lacrimă ciungă!                                                                                                     (Iolanda Cremene)(!) m-a încercat, dar nu i-a mers... şi a fugit ...

Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 - cum zice Nichita, antrenorul de îngeri - că n-am ce căuta pe planeta asta - vai de cucurigu ei! - dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în macabrul şi în goticul şi în horrorul şi în disperarea celui care mi-a marcat adolescenţa şi sufletul, mai ales cu "Annabel Lee", "Corbul" şi "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Abia după această ...

E aproape ora cinci, după amiază. Nea Măzăriche se pregăteşte să plece la vecernie. Foarte bine. Că şi eu vreau să mă duc, dar nu la biserică. Vreau să văd până unde ţine Calea Zimbrului. Cică nu mai durează mult şi se va numi Fundătura Zimbrului. Sau, dacă autorităţile ţin cont de cultură, se va numi Bulevardul Măzăriche Prepeleac. Înainte de a pleca la vecernie, mă roagă să închei lectura scrierilor sale despre celebra lui Sosire. Sigur că da! =Mai are un pas, ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) chiar dacă nu-s dincolo, acum, aşa, atunci,Încerc, aici, dincoace, să strig, să fiu prezent:de ce n-ajungi, moldavo, cu zecele porunci,să-mi iei din timp ne/spaţiul ne/tot, pulverulent (?)(!) de ce nu vii, mireaso, din pulbere şi praf,să-ţi dăruiesc octava, şi tu s-o zici cântând,să-mi iei timpul din spaţiu, şi să mă faci moldav,şi să te fac moldavă în cer şi în pământ (?)(!) de ce nu treci, moldavo, dacă nu ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" şi-n lipsa luminii - ce neguri atente -/ alai de fantome îţi pare că vezi şi dansuri şi curbe-n bizare amprente/ un fel de cădere din vis în livezi când n-ai încotro şi adormi n-înflorire/ de măr mărmurit şi mărunt în eden şi somnul te scapă din braţe din fire/ şi cazi chiar aici şi acum în infern întinzi mai încolo întinzi mai încoace/ o mână şi încă o mână şi strici tot rostul acestor fantome stângace/ ...

Bărbatul de la răscrucea din ziarul anterior nu-şi poate ascunde uimirea, dar şi spaima, când aude că zvârluga imediat viitoare mireasă are două miliarde şi cinci sute de milioane de ani. Nu ştie ce să-i răspundă, dar parcă nici nu are suficient curaj. Se uită cu mare atenţie la arătarea din faţa lui, o studiază ca pe un material didactic şi chiar ar vrea să continue conversaţia cu fosila în goană după bunăstarea civilă, nu cumva ceastă întâmplare să se risipeasc� ...

Începând din data de 13 decembrie (ziua trecerii în eternitate a lui Nichita Stănescu) se desfășoară o serie de manifestări festive prilejuite de împlinirea a 40 de ani de la înființarea, în 1983, a Cenaclului "Noduri şi Semne".Spicuim alte câteva impresii ale unor membri ai cenaclului:"Iubirea de cuvânt ne-a adus împreună și ne ține împreună, chiar dacă unii dintre noi umblăm aiurea, de nebuni, prin lumea largă. Undeva, adânc, în viscerele noastre, rămân încrustate ...

Încet-încet, ca într-un film întors, nea Măzăriche îşi opreşte zâmbetul, se lipeşte de urechea mea şi mă întreabă dacă măcar am răsfoit "Moartea... ca explicaţie a vieţii", cartea care, zice el, va limpezi multe nebuloase, va şterge multe angoase, va demonstra că nu există buricul pământului pe nici un Pământ de oriunde. Sigur, în afara scrisorilor despre plecarea ultimei sosiri, i-am cercetat şi studiul dintre ghilimele. Se observă clar că omul meu de pe Calea Zim ...