* Povestea Andreei Taivan, una dintre cele trei gălăţence care au devenit duminică campioane mondiale la junioare Under 18, a început dintr-o banală dorinţă de a se juca cu alte fetiţe
În curtea Şcolii Nr. 43 ("Dan Barbilian") din Micro 20, un grup de fetiţe se joacă cu mingea de handbal. "Tati, oricum nu am cu cine să mă joc, vreau şi eu acolo". Aşa a început, în urmă cu nouă ani, drumul spre performanţă Andreea Taivan, una dintre cele trei gălăţence care au câştigat, duminică, Campionatul Mondial al juniorelor mari, sub 18 ani.
Trecerea de la joaca din curtea şcolii sub îndrumarea profesorului Victor Popescu la iniţierea pentru performanţă a făcut-o când era în clasa a cincea. "Handbalul adevărat l-a început când am dus-o la Clubul Sportiv Şcolar, la antrenorul Miron Stanciu. Aveau antrenamente de la 7.30 dimineaţa, pleca de acasă la 7.00, mai ales iarna este destul de greu pentru un copil de 10-11 ani. Dar ea se trezea şi pleca mereu la antrenament cu plăcere. Când am văzut cât de mult îi place, cât de mult îşi doreşte, am înţeles că a devenit ceva serios şi trebuie să o sprijinim", ne-a povestit, ieri, Alexandru Taivan, fericitul tată al unei proaspete campioane mondiale. "Şi acum parcă trăiesc emoţiile din timpul finalei, îmi venea să intru în televizor, să le strâng pe toate în braţe. Am vorbit cu ea tot timpul turneului, de la meci la meci credea tot mai mult în aurul mondial", a adăugat acesta.
Departe de familie, de la 13 ani
Pentru soţii Alexandru şi Mărioara Taivan, cea mai grea decizie de luat a fost în urmă cu patru ani, când Andreea, mezina familiei - mai are o soră, mai mare - a fost selecţionată pentru Centrul de Excelenţă de la Rm. Vâlcea. Avea 13 ani şi de atunci şi-au văzut copilul, în medie, cam o dată pe lună. "Mi se rupea sufletul, dar ne-am spus că se duce la Vâlcea, nu tocmai la Paris. Pleca împreună cu surorile Dana şi Andreea Corban şi poate a contat şi asta când am acceptat. Împreună cu părinţii celorlalte două fete, am împărţit cheltuielile cu combustibilul şi am mers la ele mereu când am putut sau când a fost nevoie", a explicat tatăl campioanei.
Şi eforturile financiare au fost uriaşe, căminul, masa, echipamentul şi multe altele au însemnat cel puţin 1.000 de lei pe lună, deloc uşor de suportat pentru o familie fără venituri mari şi cu rate la bănci. "Au fost sacrificii, dar fără ele nu am fi fost acum fericita familie a campioanei mondiale", a spus Alexandru Taivan, de profesie instructor auto. Din cauza serviciul, nu şi-a permis să accepte invitaţia federaţiei de a merge la finala din Macedonia, iar mamei handbalistei i-a fost şi mai greu, nici măcar n-a putut vedea meciul decisiv la televizor, pentru că era la muncă. Totul pentru a o putea susţine la fel de mult pe Andreea.
Şansa ei, selecţionerul Roşca
Spre deosebire de celelate două gălăţence din echipa campioană a lumii, Daniela Corban şi Alexandra Dindiligan, ambele încă la Centrul de Excelenţă, pentru Andreea Taivan a fost ceva mai greu. În urma unei reorganizări, care a inclus şi o schimbare de antrenori, ea nu a mai fost păstrată, iar cel care i-a marcat destinul a fost Aurelian Roşca, antrenorul aflat la conducerea tehnică a echipei României la acest Campionat Mondial. A crezut în potenţialul gălăţencei şi a luat-o cu el la echipa Liceului Energetic din Rm. Vâlcea. Apoi, în urmă cu un an, a acceptat oferta de a trece la echipa de senioare de liga secundă HC Activ Plopeni, astfel că a avut un sezon infernal, evoluând atât în Campionatul Naţional de junioare I, unde a fost desemnată cea mai bună extremă dreapta, cât şi la echipa de seniori, plus cantonamentele echipei naţionale. "Noi, părinţii, n-am putut să-i oferim decât educaţie prin telefon. De aceea le mulţumim public profesorilor de acolo şi mai ales lui Relu Roşca. Handbalul a format-o ca om, a maturizat-o, a învăţat-o deja să ia singură deciziile care trebuie. Respectul nostru este total şi pentru profesorul Miron Stanciu, antrenorul Andreei de la Galaţi", a ţinut să precizeze tatăl handbalistei.
Entuziastă şi exuberantă
Andreea Taivan este considerată barometrul spiritului de echipă, atât la club cât şi la naţională. Fire entuziastă şi exuberantă, a fost prima care a sărit de pe podiumul de premiere după intomnarea imnului României, pentru a da tonul coechipierilor la răcnetul bucuriei, după ce în timpul finalei, atunci când s-a aflat pe banca de rezerve, şi-a exteriorizat cel mai intens bucuria la fiecare gol al naţionalei noastre. "Este responsabilă cu buna dispoziţie în lot, o fire foarte deschisă", a explicat Florin Ciupitu, antrenorul său de la echipa de senioare HC Activ Plopeni.
Altfel, tehnicianul Miron Stanciu le-a aşteptat, ieri, pe cele trei gălăţence campioane mondiale la aeroportul din Otopeni. "Satisfacţia este uriaşă, nimeni nu ne dădea şanse acum câţiva ani cu această generaţie. Sunt mândru de aceste fete, mai ales că sunt şi premiante la şcoală. Cu un proiect serios, având grijă ca ele să continue să crească frumos, putem spera la revenirea handbalului gălăţean feminin şi în elita echipelor de club”, a declarat Miron Stanciu. Acesta s-a pensionat în urmă cu trei ani de la CS Şcolar, dar continuă să antreneze copiii de la Danubius 2010 Galaţi.
Prime dublate de minister
După sosirea în ţară, de la aeroport, echipa a plecat direct la Ministerul Tineretului şi Sportului, unde a fost aşteptată de ministrul Gabriela Szabo şi secretarul de stat Carmen Tocală. Printre primele veşti oferite jucătoarelor a fost cea legată de valoarea premiilor pe care le vor primi din partea statului. "Am vorbit cu primul ministru, iar sumele vor fi dublate printr-o Hotărâre de Guvern", a anunţat Gabriela Szabo. Astfel, fiecare campioană mondială va primi câte 18.600 lei, în jur de 4.200 de euro, sumă impozabilă. Sunt şanse mari ca recompensele să fie suplimentate şi de Federaţia Română de Handbal, prin intermediul sponsorilor.
