Deloc surprinzător, Lucian Bute a întrunit cele mai multe voturi în sondajul iniţiat de site-ul cotidianului nostru (www.viata-libera.ro), pentru desemnarea celui mai bun sportiv gălăţean din ultimii 25 de ani: 39,5 la sută dintr-un total de 1.375 voturi.
Lucian Bute merită din plin aprecierea publicului gălăţean, fiind cel mai performant pugilist român din toate timpurile la profesionişti: a devenit deţinător al centurii de campion mondial în versiunea IBF la categoria supermijlocie în 2007, titlu pe care şi l-a apărat cu succes de nouă ori.
Şansa unei săli în Pechea
Românii pasionaţi de sport, cu atât mai mult gălăţenii, n-ar fi trăit emoţiile nopţilor albe în aşteptarea meciurilor lui Bute pentru centura mondială şi bucuria celor zece vitorii dacă n-ar fi existat în Pechea câţiva tineri ce abia terminaseră liceul şi un profesor de sport, fost pugilist, Felix Păun, care să amenajeze o sală de box în comuna natală a lui Lucian. Altfel, n-ar fi existat faimosul Lucian Bute, campion mondial.
La 14 ani, când a intrat prima dată în sala de box, Lucian era atât de firav încât nimeni nu credea că va putea face box de performanţă. “Nu mi-am închipuit pe vremea aceea că un copil atât de liniştit şi de paşnic, va ajunge să facă box. Cu atât mai mult că va deveni campion mondial, mai ales că nu avea un fizic care să-l recomande pentru aşa ceva. Era un copil slăbuţ”, mărturisea Maria Armencea, cea care i-a fost dirigintă din clasa a cincea şi până a terminat gimnaziul.
Doar primul său antrenor, Felix Păun, a avut ochi să vadă în Bute un potenţial viitor campion al lumii. “Era atât de slab încât am avut mari probleme cu el la început. Era un chin să-l aduc măcar la greutatea minimă pentru cea mai mică categorie, altfel nu avea voie în competiţii. M-a încântat, când a intrat în sală prima dată, cu viteza deosebită şi am ales să încerc să-l fac boxer. Ulterior, nu a fost greu să lucrez cu el, pentru că are o capacitate fantastică de a învăţa, de a asimila ce îi spune antrenorul. Nu exagerez, a fost ca în poveşti, progresa într-o săptămână cât alţii într-un an”, a povestit Felix Păun.
Până atunci, Lucian nu s-a simţit deloc atras de ringul de box. Singurul băiat al familiei Bute, de pe strada Muncii, cocoloşit de cele patru surori, visa să ajungă inginer sau poliţist şi, ca aproape orice copil, avea fotbalul în cap şi juca atacant la echipa din comună.
A crescut repede în valoare şi de la Pechea s-a mutat la CSM Dunărea Galaţi. A intrat pe mâna lui Octavian Tabără, antrenor pe atunci şi la loturile naţionale de juniori, care a continuat să şlefuiască un diamant ce a strălucit repede în boxul mondial. La 18 ani, câştiga medalia de bronz la Campionatul Mondial de box pentru juniori. La amatori, a fost ghinionist, obţinând doar o medalie de bronz la Mondiale, iar la Jocurile Olimpice din 2000 nu a mai apucat să ajungă. A avut neşansa ca unul dintre protejaţii de atunci ai federaţiei, Dorel Simion, să nu mai poată slăbi şi să urce la categoria lui Lucian. S-a organizat un meci între cei doi, dar arbitrii au decis pe nedrept ca la Olimpiadă să plece Simion, deşi Bute câştigase clar.
Revine în primăvară
Pugilistul gălăţean a pierdut centura de campion al lumii în 2012, în faţa britanicului Carl Froch, iar apoi a suferit a doua înfrângere din cariera profesionistă, pe 19 ianuarie, în faţa canadianului Jean Pascal. Convins că poate redeveni campion al lumii, şi-a schimbat stafful tehnic, din septembrie lucrând cu unul dintre cei mai apreciaţi antrenori din lume, Freddie Roach. Ar fi trebuit să revină în ring pe 6 decembrie, însă o accidentare, dureri mari în urma inflamării unui muşchi din zona rinichilor, l-a determinat să anuleze meciul şi să-şi amâne revenirea, cel mai probabil, pentru primăvara anului viitor.
