Colegi, prieteni, familia, toți cei care într-un fel sau altul s-au bucurat de-a lungul timpului de atingerea de spirit a lui Victor Cilincă i-au adus acestuia un ultim omagiu, sâmbătă, 21 ianuarie, la Biserica "Trei Ierarhi", acolo unde ne-am rugat să-i fie drumul lin spre eternitatea cea de dincolo de limitările omenești.
Slujba de dezlegare de cele lumești a fost săvârșită de un sobor de preoți avându-l în frunte pe Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.
După rânduiala creștinească, s-au înălțat pentru Victor Cilincă rugăciuni de iertare pentru tot păcatul sufletesc și trupesc, odihna sufletului împreună cu drepții și revenire a trupului la firea din care a fost zidit.
La finalul slujbei, ÎPS Casian a ținut să aducă un cuvânt de mângâiere tuturor celor care l-au îndrăgit pe Victor și le-a reamintit celor prezenți că, prin cuvintele sale, prin operele sale - jurnalistul, scriitorul și omul de cultură Victor Cilincă va fi mereu alături de noi.
"Ultima dată l-am întâlnit pe Victor Cilincă la vernisajul expoziției dedicate împlinirii a 100 de ani de la Încoronarea Suveranilor României Mari, Regina Maria și Regele Ferdinand. Și am remarcat atunci că Victor nu era doar un mare iubitor al istoriei, ci și un «contemporan» - prin atitudinea sa, prin noblețea sa sufletească, prin dedicația și dragostea pentru Galați - cu marii boieri de viță veche de altădată, făuritori de țară. Așa ni-l vom aminti de aici înainte și pe Victor Cilincă: intrând în istorie și nemurire, ca un domn cu joben, pe marea Cale Domnească a spiritualității și culturii!", a arătat în cuvântul său ÎPS Casian.
Într-adevăr, rar ne-a fost dat să întâlnim oameni mai devotați Galațiului, mai demni de un însemn precum cel al medaliei "Serviciul Credincios" pe care, drept simbol al angajamentului și crezului său, Victor o purta tot timpul asupra sa.
Astăzi, ni-l imaginăm pe Victor Cilincă precum un înger păzitor al Galațiului. Plutind prin timpul și spațiul acestor locuri, pentru a ne reaminti mereu, celor de aici, care trăim cu picioarele pe pământ, că pe lume există iubire și povești minunate, poezie picurând din lacrimi de fluturi și întâmplări glorioase.
"Noi cu toții îl vom iubi" și ne vom reaminti cum, din când în când, smulgea din aripile sale de lumină o pană cu care așternea, între cer și marea albastră, cuvinte lângă cuvinte, trepte lângă trepte, spre înălțimi de spirit, pentru noi, muritorii.
