Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie, este zi de pelerinaj la Mănăstirea „Măxineni”, județul Brăila, parte a Arhiepiscopiei Dunării de Jos. Un prilej, pentru creștinii din cele două județe ale Eparhiei, dar și din alte părți, să revină în mănoasa Câmpie a Bărăganului.
A slujit Înaltpreasfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos, alături de soborul de monahi, de preoți și diaconi. Erau prezente cete de copiii de la grupurile catehetice din Brăila, care s-au îmbrăcat în veșminte luminoase, cămașa tradițională, iar pe cap, fetele au purtat cununițe de grâu și flori de sânziene.
Credincioșii s-au împărtășit din frumusețile exterioare, dar și de harul Duhului Sfânt și de cuvântul de învățătură al Părintelui Arhiepiscop, dătător de speranță, de viață. Mulţi copii, tineri și adulți s-au împărtășit cu Sfintele Taine.
„Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare cu multe semnificații și are o legătură frumoasă cu bucuria nașterii de prunci și cu darul de flori. Pe lângă florile care dau semnul rodniciei și frumuseții pământului, sunt florile crescute în glastra familiei, copiii noștri, de care trebuie să ne îngrijim, să-i educăm, să-i pregătim pentru viață...", a spus Părintele Arhiepiscop.
Înaltpreasfintitul Părinte Casian a vorbit despre grija pe care Dumnezeu o poartă, clipă de clipă, față de creația Sa, omul fiind „coroana creației”. „El ne poartă de grijă, este proniator și Se poartă cu noi ca un Părinte iubitor. El a făcut toate bune și vrea ca noi, fiii Săi, pe toate să le folosim cu înțelepciune. El așteaptă îndreptarea noastră, iar Sfântul Ioan Botezătorul este un model grăitor. Prin viață sa, el ne arată calea spre Dumnezeu. O îndreptare sufletească, prin rugăciune, prin facerea de fapte bune și ascultarea de oameni pregătiți”.
Toți pelerinii au fost martorii hirotoniei într-un diacon și a ridicării la treapta de ierodiacon a unui tânăr teolog, părintele Iustinian, după ce zilele din urmă a depus „voturile”, făgăduințele monahale, întru tunderea în monahism. O viață de jertfă, o viață dăruită lui Hristos, numai astfel, fiecare așezare monahală va rămâne la menirea pe care au dat-o Sfinții Părinți: de școală a rugăciunii, a filantropiei și a dragostei de aproapele.
Între altele, Înaltpreasfintitul Părinte Casian a amintit de Ziua Universală a Iei și a spus că este „cea mai frumoasă cămașă din Europa și a fost și este făcută de creștinele noastre. Brăila a avut o școală care a murit, cea a creșterii viermilor de mătase. Păcat că aceste îndeletniciri identitare au fost abandonate”.
Mesajul arhieresc a fost să înmulțim dragostea între noi și dragostea de Țară, asemenea Voievodului Constantin Brâncoveanu.
Au fost pomeniți toți cititorii adormiți în Domnul.
Puțină istorie de ieri și de azi
Aflată la întâlnirea dintre Siret și Buzău, vatra monahicească a fost zidită de domnitorul Matei Basarab al Țării Românești, între anii 1636-1637, prima atestare datând de la 2 septembrie 1637. Tradiția locului spune că mănăstirea a fost ridicată pe locul unei biserici din lemn, pe când Matei Basarab se afla într-o incursiune militară, fiind convins de importanța strategică a locului.
Sfântul locaș este menționat într-un hrisov domnesc din 27 noiembrie 1640, alături de alte cititorii ale lui Matei Basarab. Sfințirea s-a făcut la 25 iunie 1651, când au fost finalizate lucrările.
