A fost Rusia „forțată” de Occident să atace Ucraina? (II) Opinia unui specialist în istorie contemporană

A fost Rusia „forțată” de Occident să atace Ucraina? (II) Opinia unui specialist în istorie contemporană
În imagine, George Enache
Evaluaţi acest articol
(30 voturi)

(I) A fost Rusia „forțată” de Occident să inițieze „operațiunea specială” din Ucraina? Opinia unui specialist în istorie contemporană. Detalii

Profesor universitar, specialist în istoria recentă a Europei de Est şi istoria comunismului, George Enache face o analiză a situaţiei care a dus la izbucnirea războiului dintre Rusia şi Ucraina. În această parte a doua, vedem cum diferența mare între valorile Occidentului și cele ale regimului Putin a compromis orice posibilitate de găsire a unui echilibru între influențele celor două sfere de putere asupra unor state precum Ucraina şi Republica Moldova, ducând la declanşarea celei mai grave crize a secolului XXI. (Anca Spânu)

În fiecare an fac un sondaj printre studenții mei din Republica Moldova. Îi întreb ce ar prefera pentru RM: 1. Să rămână independentă; 2. Să se unească cu Rusia; 3. Să se unească cu România, 4. Să se unească cu Germania. Răspunsul cel mai frecvent este unirea cu Germania (pentru că ar aduce prosperitate), iar cel mai puțin prezent este cel al unirii cu România...

Prin urmare, Rusia actuală nu este un model atractiv pentru nicio țară care dorește să se dezvolte ca o societate deschisă, cu economie de piață funcțională. Rusia are succes doar în acele țări precum Belarus sau Kazahstan, unde există regimuri similare. În ce constau raporturile Rusiei cu aceste țări? Neavând mulți bani, Rusia finanțează o elită de tip sovietic, restrânsă, care menține un control sufocant asupra unei societăți care nu poate evolua. Evoluția aceasta ar însemna dispariția acestei elite și, implicit, îndepărtarea de „mama” Rusie, care este în spatele acestui control, Moscova intervenind mereu în favoarea elitelor vasale.

În acest peisaj, Ucraina, Republica Moldova și Georgia au fost ceva aparte, până acum, la jumătatea drumului între lumea occidentală și „mama” Rusia. Să luăm doar cazul Ucrainei. În primii ani de după independență, Ucraina a fost strâns legată de Moscova, fiind o prelungire a ei în regiune, un locotenent în continuarea unor visuri imperialiste. Liderii de la Kiev au sprijinit separatismul transnistrean și au continuat o propagandă intensă împotriva României, ucrainenii fiind învățați să vadă în români principalii dușmani ai suveranității și integrității Ucrainei.

Maidanul a avut succes fiindcă majoritatea ucrainenilor voiau o societate de tip occidental

Schimbarea a început prin prezența, tot mai puternică, a emigrației anticomuniste ucrainene, atât de importantă în SUA și Canada, care a început să modifice, treptat, mai întâi în partea de vest, percepțiile ucrainenilor, reușind să producă „break-ul” cu alegerea ca președinte a lui Victor Iușcenko. La origine, unii dintre acești promotori erau naționaliști, banderiști, „naziștii” de care vorbește Putin, însă azi așa-zișii „banderiști” formează un procent foarte mic din societatea ucraineană. Schimbarea se produce treptat, odată ce noile generații intră pe scena politică. Am fost surprins să văd câți ucraineni refugiați vorbesc foarte bine engleza. În 2005, dacă găseai unul la zeci de mii. Acest lucru arată multe. Maidanul, tot ce s-a petrecut în 2014, nu s-a datorat unei „conspirații” a unui grup restrâns, cum a fost cazul lui Lenin și al acoliților săi în 1917, și nu a avut dimensiunea naționalistă, „nazistă”, care se clamează atât de către Moscova. Maidanul a avut succes datorită existenței unei majorități relative a societății ucrainene care voia un stat și o societate de tip occidental. Nu era vorba de rupere a legăturilor cu Rusia, cât mai ales de respingerea modelului de stat și de societate propus de regimul Putin și implementat în Ucraina prin marionete de tip Ianukovici.

Evident că o mișcare pro-europeană la Chișinău și la Kiev le convenea europenilor, din multiple rațiuni, însă nu s-a dorit deloc iritarea Rusiei. Campioană în această privință a fost Germania, interesată să fie prezentă în restul țărilor foste sovietice, dar și să aibă contacte puternice cu Rusia.

Nu mai insist asupra cauzelor care au determinat Germania să aibă legăturile atât de strânse (și nesănătoase, spun unii) cu Rusia, doar prezint fapte: deși este alături de Maidan, Germania pune surdină și cheamă la înțelegere între părți, refuzând orice sprijin militar autorităților de la Kiev. Deși condamnă anexarea Crimeei și situația din Donbas, Germania, dar și restul lumii, lasă baltă problema, nedorind ca nimeni să intre în conflict deschis cu Rusia pentru asemenea „fleacuri”. Promite integrare euro-atlantică, dar nu se stabilește nicio dată concretă, totul fiind sine die. În cazul Republicii Moldova, Germania este cea mai aprigă susținătoare a ideii de „națiune civică moldovenească” și de căutare a unei soluții „federale” între Transnistria și restul RM, excluzând categoric ideea unirii cu România.

Ce-și dorea Germania în RM și Ucraina? Un fel de condominium, în care să fie prezente, deopotrivă, interesele ruse și germane (europene). Cu o singură condiție: ca aceste societăți să nu mai fie societățile corupte și generatoare de probleme de până acum, ci locuri unde să existe o ordine minimă, să se facă afaceri și să se genereze o anumită prosperitate (să nu mai fie găuri negre în care să dispară banii europeni fără urmă). Germania, SUA și Rusia se înțeleg, de exemplu, în eliminarea faimosului Plahotniuc, forțând apropierea între socialiștii lui Dodon și PAS. Dodon s-a dovedit o catastrofă, din toate punctele de vedere, iar victoria PAS și a Maiei Sandu a fost firească. Acum putem înțelege de ce Putin nu a intervenit în alegerile de la Chișinău și a permis, atât de lejer, victoria Maiei Sandu: pregătea un joc mai mare, preluarea Ucrainei, RM urmând să vină la pachet. Cu toate acestea, noul guvern, zis pro-occidental, de la Chișinău a continuat, spre nemulțumirea unora, o politică prudentă, de a evita să irite Moscova. În mod cert, Germania a avut un rol. La fel în Ucraina. Pentru cine ține minte, Volodimir Zelenski (agreat de Occident) a fost considerat mult mai flexibil decât Petro Poroșenko, mulți radicali ucraineni nefiind mulțumiți de el, bănuindu-l de blat cu Moscova. Prin toate aceste acțiuni, Germania a căutat să mențină un compromis cu Putin, în țări în care societățile își doreau clar îndepărtarea de Moscova și apropierea de Occident, dar în care Occidentul nu se hotăra să se amestece decisiv, tocmai pentru a respecta și interesele rusești.

La un moment dat, diferenţele dintre sistemele de valori devin intolerabile

Unde s-au împotmolit lucrurile? În diferența uriașă dintre valorile societății occidentale și cele promovate de regimul lui Putin. Realpolitik-ul funcționează până la o anumită limită, însă diferențele dintre sistemele de valori devin, de la un punct, intolerabile. Germania a dezvoltat o rețea amplă de proiecte menite să educe tineri din Ucraina (și nu numai) în spirit european, promovând printre tinerii ucraineni ideea toleranței, a acceptării celuilalt, inclusiv a rușilor, a înțelegerii responsabilității ucrainenilor în producerea Holocaustului etc. Prin urmare, punea, prin acești tineri, bazele unei societăți deschise. Una dintre explicațiile posibile e faptul că un stat precum Germania se simte mai confortabil interacționând cu societăți care împărtășesc asemenea principii. Dacă sistemul de valori al Rusiei putiniste ar fi fost similar, nu ar fi fost probleme majore. Rusia avea încă mijloace foarte multe să-și mențină o influență economică și politică uriașă în Ucraina. Tocmai de aceea, Occidentul nu s-a gândit niciodată, la modul serios, să integreze în UE și NATO Ucraina. Acesta este un pretext al lui Putin, care s-a temut, mai mult ca orice, că și în Rusia, treptat, se va dezvolta o societate civilă care să pună în discuție bazele sistemului său despotic.

Putin, asemeni lui Hitler, a pretins lucruri mărunte, care puteau fi considerate rezonabile, apoi a plusat, forțând până la declanșarea unui război, pe care l-a luat demult în calcul și l-a pregătit din vreme. Este limpede acum pentru oricine că Putin nu vrea doar Crimeea și Donbasul, ci refacerea URSS și reafirmarea Rusiei ca superputere mondială. Mai nou, Serghei Lavrov cere, nici mai mult, nici mai puțin, decât retragerea armamentului strategic american din Europa.

În acest plan, Putin are sprijinul unor dictatori precum Lukașenko, pe care l-a salvat de la a fi răsturnat de mișcările civice din Belarus, destul de firave. Însă în Ucraina e altceva. Nu mai reiau ideea, împărtășită de mulți, pe bună dreptate, că Putin a crezut sincer că ucrainenii îi vor cădea la picioare. Acum cred că și pentru el lucrurile sunt clare, că ucrainenii nu vor cu Putin, deoarece nu li se pare deloc putinismul un model atractiv. Și, cu toată evidența, el a ales să forțeze, distrugând o țară, pe care, în caz de victorie, o va controla doar cu armata, fără să-i cucerească sufletul. Eșecul, pe termen lung, este astfel garantat. Singura cale să controleze Ucraina ar fi să distrugă în mod sistematic elitele acestei țări, asemeni lui Stalin, și să creeze un ucrainean de tip nou, prin propagandă și violență, după tiparul clasic sovietic, descris atât de bine de Cinghiz Aitmatov în "O zi mai lungă decât veacul".

Invazia sa are multe consecințe. Amintim doar câteva: 1. Acum, în mod clar, ucrainenii nu sunt doar anti-putiniști, ci și anti-ruși, rupând radical relații vechi de secole. Acum totul se rezumă la ură - un fapt greu de crezut, având în vedere câte milioane de cetățeni au rude și prieteni de-o parte sau de alta a graniței. 2. A compromis toate deceniile de promovare a imaginii unei Rusii puternice și frecventabile, în pofida lipsei evidente de democrație. 3. A compromis mecanismele, foarte eficiente, de soft power, pe care le dezvoltase, și prin care Rusia juca deja un rol extrem de important în relațiile internaționale. A lăsat deoparte regulile sofisticate ale jocului internațional de acum și s-a întors la o viziune de început de secol 20 (cucerire de teritorii, fără a ține seama de voința locuitorilor din zonă), care nu-i servește la nimic în ultimă instanță, nefăcând Rusia mai puternică. 4. A determinat țări importante, precum Germania, gata mereu la compromis cu Rusia, să-și revizuiască radical politica externă. „Dezamăgirea” Germaniei și modificarea atitudinii acesteia sunt, poate, semnele cele mai evidente a ceea ce Putin a reușit să facă în realitate.

Clamând o falsă amenințare din partea NATO și UE, forțând recrearea unui imperiu în paradigmele demodate ale secolului XX, Putin a aprins, de fapt, întreaga lume. Mulți spun, și sunt de acord, că îi este greu să se oprească, odată ce a pornit un asemenea foc. Același lucru l-a înțeles și Occidentul, că un compromis este tot mai greu de realizat, deoarece acesta ar fi un semn de slăbiciune, care ar îndemna la noi gesturi agresive. Putin nu mai este un jucător rațional pe scena internațională, ci un om dispus să recurgă la gesturi menite să pună în pericol pacea întregii lumi. Tocmai de aceea, acum, Occidentul, prin măsurile adoptate, caută debarcarea lui Putin și venirea la Kremlin a unuia care, chiar dacă nu va iniția democratizarea Rusiei, va accepta să reintre într-o logică a rațiunii, în care rivalitățile și compromisul între marile puteri sunt permise, fără a forța însă cucerirea samavolnică a unei națiuni care nu te dorește. Unii zic că debarcarea lui Putin este posibilă, alții nu. Să nu uităm că Rusia a fost serios zdruncinată după războiul Crimeei (1853-1856), după războiul ruso-japonez (1905) și a cunoscut colapsul, printre altele, din cauza cheltuielilor militare prea mari, în 1917 și 1991. Oricum, trăim cea mai gravă criză a secolului XXI, generată de un tiran care preferă să dea foc lumii, decât să reformeze un stat venit parcă din alte timpuri.

n.r. - „Opinia unui specialist în istorie contemporană” și intertitlurile au fost adăugate de redacție

George Enache este profesor universitar la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați. Domenii de interes: istoria Bisericii Ortodoxe în secolul XX, religia în cadrul relațiilor internaționale, istoria recentă a Europei de Est, istoria comunismului.

 

Citit 7140 ori Ultima modificare Joi, 10 Martie 2022 00:25

7 comentarii

  • postat de Analist politic si militar
    Miercuri, 09 Martie 2022 18:49
    89.137.231.***
    Voi nu ati inteles nimic din ce am scris. Spun acum clar: Sunt impotriva lui Putin si a razboiului si sustin Ucraina. Eu v-am prezentat o realitate si asa este. Trebuie sa va documentati si din alte surse. Slava Ucraina!
    6
    8
    Raportează
  • postat de dragos
    Miercuri, 09 Martie 2022 08:43
    217.63.67.***
    raspuns pentru "analist politic si militar" : adauga la numele tau si faptul ca esti rus! :)
    18
    13
    Raportează
  • postat de Florin
    Miercuri, 09 Martie 2022 08:29
    80.32.118.***
    Da´ nu aveai somn la ora 2 noaptea? Oricum comentariul tau pute a Moscova, sunt exact aceleasi cuvinte pe care le-am auzit din gura lui Putin.
    15
    18
    Raportează
  • postat de pentru Analist politic si militar..
    Miercuri, 09 Martie 2022 08:24
    162.255.46.***
    cat de spălat pe creier poți sa fii !!
    Despre bandiții de oligarhi din jurul lui Putin..nimic ?! Cei care au jefuit toata avuția tarii din perioada sovietica. Despre averea imensa a lui Putin nimic ?...in timp ce mujicul de rand trăiește ca vai de el in Rusia !

    Buna observația aia din articol , cu Germania : "Nu mai insist asupra cauzelor care au determinat Germania să aibă legăturile atât de strânse (și nesănătoase, spun unii) cu Rusia, doar prezint fapte: deși este alături de Maidan, Germania pune surdină și cheamă la înțelegere între părți, refuzând orice sprijin militar autorităților de la Kiev. Deși condamnă anexarea Crimeei și situația din Donbas, Germania, dar și restul lumii, lasă baltă problema, nedorind ca nimeni să intre în conflict deschis cu Rusia pentru asemenea „fleacuri”. Promite integrare euro-atlantică, dar nu se stabilește nicio dată concretă, totul fiind sine die. În cazul Republicii Moldova, Germania este cea mai aprigă susținătoare a ideii de „națiune civică moldovenească” și de căutare a unei soluții „federale” între Transnistria și restul RM, excluzând categoric ideea unirii cu România."
    Acum se vede cat rău a făcut baba aia ramolita de Merkel , care se trăgea de șireturi cu Putin , si a subjugat toata Europa fata de gazele rusești !
    7
    23
    Raportează
  • postat de Democrat Progresist
    Miercuri, 09 Martie 2022 06:45
    5.13.227.***
    Imi mentin parerea despre asa zisul "profesor de istorie contemporana": articol scris spontan la ordin si multa manipulare #progresista ! ... dar nu ma astept sa apara comentariul meu, asa cum nu a aparut nici primul, penrru ca "cine nu-i cu noi, e impotriva noastra"
    19
    24
    Raportează
  • postat de pro
    Miercuri, 09 Martie 2022 05:52
    5.13.213.***
    In starea psihica de acum, Putin nu se va multumi cu ceva anume si nu se va opri vreodata. Singura solutie ramane tratamentul psihiatric, este evident ca nu mai poate sa conduca rezonabil o tara.
    7
    23
    Raportează
  • postat de Analist politic si militar
    Miercuri, 09 Martie 2022 02:16
    89.137.231.***
    De ce a atacat Rusia Ucraina?!
    E simplu : Rusia este o tara imensa cu resurse foarte mari de gaz, metale rare, diamante, petrol si asa mai departe. Americanii si occidentalii tanjesc de mult la acel vast teritoriu cu resurse si vor sa puna mana pe acele bogatii. Daca Ucraina intra in NATO americanii amplasau scuturi antiracheta si bombele nucleare in jurul Rusiei. Desigur ca nu dadeau cu bombele nucleare dar pentru descurajare. Putin si ai lui stiu asta si ce si-a spus...vrei tu Ucraina care ai fost in URSS si care vorbim asemanator sa imi faci una ca asta atunci te distrug si pun conditia sa nu inttri in NATO ca nu cumva sa fiu incoltit mai tarziu. Evident dupa cum ati vazut armata Rusiei e varza. Ei trag cu rachete si dau cu bombe dar ca tectica si tehnici pierdeau daca americanii si occidentalii atacau. Acuma marele castigator e tot americanul pt ca i-au invrajbit pe astia si nu lupta el ci ucraina cu rusia si le convine sa se macelareasca si Rusia sa piarda bani pt ca razboil costa si au si motiv sa le puna sanctiuni ca vezi au invadat o tara independenta. Cam despre asta e vorba lupta pentru resurse si dominarea Rusiei , incoltirea tarii. Se stie ca pe rusi nu i-au cam inghenunchiat nimeni. Daca Rusia pierde si se instaleaza un regim pro occidental la Moscova desigur ca baietii isi iau gaz mai ieftin pentru Europa, va dudui economia si toata lumea va fi fericita mai putin oligarhii si Putin care oricum are si asta o varsta si intelegeti voi ce vreau sa spun.
    Solutia incetarii razboiului : Presedintele Ucrainei trebuie sa cedeze altfel Putin va rade de pe fata pamantului Ucraina. Nato nu se baga in conflict pt ca au zis ei ca nu sunt menbra Nato. Asta inseamana ca va trebui sa ii spuna lui Putin..uite cedez Donetsk si Lughansk si Crimeea si nu intru in Nato si raman neutru. Putin ar trebui sa fie de acord pentru ca asa a spus iar daca nu o va face atunci e o problema si anume ca putin nu vrea numai aceste teritorii ci tot si lucrurile se complica. Daca Zelenski nu cedeaza si lupta va muri si el si tara si jumate de popor.
    Trebuie imediat sa vina cu oferta asta...cedez republicile din est si crimeea atat si nu intram in nato. Putin ar trebui sa semneze si sa se retraga. Daca nu va face asta atunci Putin va pierde si el si va fi judecat aspru . Pentru asta a intrat in razboi deci va trebui sa semneze pacea.
    Daca te apropii prea mult de Rusia nu e bine si rusii vor o zona tampon intre ei si NATO si zona asta era Ucraina si Republica moldova si desigur Belarus. Restul bazaconiilor cum ca Putin vrea sa refaca URSS e o pista falsa. Nu are el bani sa intretina un imperiu. Cei care ar mai putea opri razboiul asta si vad ca sunt semnale sunt chinezii. Daca presedintele Chinei ii spune lui Putin sa se opreasca o va face. Rusia fara sprijinul Chinei chiar ca nu mai are nicio sansa.
    40
    25
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.