Nu... Grigore Papugiu nu pare surprins că i-am citit gândurile instantaneu! Asta-nsemnează că a învăţat lecţia/morala din urmă cu vro doi ani şi jumătate, când am scris cum „m-a bântuit iluzia că timpul trece ca o bicicletă, ca o basculantă, ca un proiectil!”... şi cum „m-a obsedat gândul că distrugerea tuturor aparatelor şi instrumentelor de măsurare a timpului ar produce o linişte instantanee, un fel de linişte fără viteză, fără devreme, fără târziu!”... ...

Încet-încet, dupăolaltă, s-adună, tac ş-apoi pornesc pe drumul cel fără primejdii, fără opriri, fără ocol... şi speră să nu-i prindă seara sau dimineaţa până când vor fi acolo (sau dincolo) aliniaţi în cheia sol... şi eleganţi, cum (altădată) erau gătiţi cei condamnaţi, să nu ştirbească halebarda, să nu alunece din ştreang, să nu se sperie călăul, să nu trezească-n spectatori vro repugnanţă, vro scânteie de răsculare şi bigbang! Sigur că da, toate-s ...

Oare cât e ceasul? - mă întreabă Grigore, uitându-se pe pereţi, poate vede vreun orologiu cu cuc, cu pupăză, cu sticlete, cu vultur, cu găină, cu măcăleandru. Nu ştiu cât e, dar la ce-ţi trebuie să ştii? - îi răspund în doi peri, mai ales că sunt un duşman al instrumentelor de măsurare a timpului. Vreau să prind „Moromeţii” la televizor, că-l dă-n seara asta, pe TVR-2! - huruie Papugiu. Păi, nu l-ai văzut pân-acuma? Ai citit cartea? Ce părere au de celebra bă ...

O noapte şi-o zi, şi o noapte şi-o zi.../ şi încă, şi încă - nimica din Sus şi nimica din Jos/ nu trece pe lângăîncrederea mea că n-am fost (in)util/ şi n-am nici o vinăcă numai atâtea Păcate-am făcut:/ uimire-n lumină,uimire şi-n beznă, şi-n glumă uimit,/ uimit la-ntâmplare,şi Tot ce se vede e Tot ce-a rămas:/ Nimic în Mişcare!Paradă de mofturi, cortegii de măşti/ şi glorii mărunte,viclean carnaval şi spectacol mizer/ şi-uimiri muribunde,gândaci de asalt, c ...

Care va să zică, după ce că le ţin companie, lui Grigore şi nepoatei sale, Mariţa, dar şi altor cheflii amatori de „senzaţii tari”, se mai şi reped la mine cu poezii despre numele Tatălui, despre numele Fiului, despre numele Sfântului Duh... şi, iată, despre Patrie! Despre Matrie, adicătelea! Că prietenii mei au Matrie! O au cu ei, în buzunarul de la piept! Fiecare dintre ei, după cum văd că-mi arată, şi-a cioplit/dăltuit o statuetă/patrie din cremene ori din lemn, ş ...

dacă mă mai faci vreodată,/ să mă faci cu ochii mari,să-nţeleg ce-nseamnă raza,/ strălucirea unui nimb,să mă bată dumnezeul/ simptomatic al iubiriişi să nu mă mai conjuge/ sclav la vreme şi la timp,să mă pună la osândă,/ ca pe-un trădător de neam...şi să beau doar apă chioară/ din ulciorul lui khayyamdacă mă mai faci vreodată,/ să mă faci cu ochii mici,ca să nu mi se mai pară/ mare jurul sec şi greu...uite-aşa, să se închidă/ mult mai repede şi bine,poate ...

Sigur că da! Răposatul Nae Chirigiu a fost unul dintre cei mai mari patrioţi din partea de sud a Moldovei de nord! Şi n-a fost patriot de apă dulce, de apă sărată, de cârpă, de mucava, de sanchi, de florile mărului...de brânză, că se mănâncă cu mămăligă caldă, de ochii lumii in/culte, de dragul biografiei...ci unul dintre cei mai înverşunaţi naţionalişti, mereu cu mâna pe trăgaciul dragostei de Ţară şi de Neam, nu dintre aceia ademeniţi cu tâmpenia lui Cicero, � ...

Absenţă dragă, te anunţ/ cu mare bucurie:la trei ş-un sfert fac un denunţ/ istoric, să se ştiecă sunt umplut până-n refuz/ cu milă şi candoare,că tolerez şi iert şi scuz/ în orice-mprejurare,că n-am nimic în plus decât/ o genă generoasă,care mă-nvaţă să nu râd/ când mortul stă pe masă,care mă-nvaţă să nu joc/ trădare, ură, sfadă,şi să nu-mi ţin pe lângă foc/ statuia de zăpadă! Absenţă dragă, dacă poţi, să fii şi tu prezentăla trei ş-un sfert, ...

Care va să zică, Grigore Papugiu mă surprinde, da? Care va să zică, ciracul meu din Şcoală şi din Copilărie şi din Tinereţe vrea să mă facă la praf, să mă pună la ascultare şi la punct, să mă facă ferfeniţă cu biblicul/sacrosanctul „eu sînt cel ce sînt”, da? Care va să zică, tâmpul nu-i ce pare a fi, nu pare ce este a fi! Cred că se crede mult mai credincios creştin decât mine, mai ales că eu nu tocesc pragul bisericii, cum distinsa lui persoană „fizică” ...

Râurându-şi părul lung până la mine, pleacă şi se-ntoarce, parcă (n)-ar cunoaşte cea mai dreaptă cale dinspre unde vine de o viaţă-ntreagă, râde şi mă paşte! Ce-i o viaţă-ntreagă? poate să (n)-ajungă, poate să şi moară, să şi treacă peste...! cât ar fi de scurtă, cât ar fi de lungă, este tot aceeaşi, tot întreagă este! Oare cui plăteşte printr-această crudă, printr-această crudă osândire-n care pleacă şi se-ntoarce chioară, surdomută, râurându ...