înfloresc salcâmii – ce înalt,/ ce adânc şi ce frumos rimează eu(l) meu poet cu celălalt/ pur şi simplu şi rămas acasă   şi atunci şi-acolo înfloreau/ negreşit, liturgic – parcă ieri-i când, cutremurat, ştiam că vreau/ să învăţ miracolul tăcerii şi să scriu curat, direct pe cer/ şi pe (ne)murirea de sub talpă: Doamne, nu-i nimica efemer/ într-această Simfonie Albă   nu-i nimica mai adevărat/ decât iastă laică minune – sub salcâmul vechi sunt ...

Până la sosirea Cuvintelor, până când Figurile de Stil vor bate la uşă...privesc pe fereastră cum alde Oarecare banalizează sărutul! Iar steaua aceea, pe care e scris numele meu, nici nu cade şi nici nu răspunde la telefon! În fiecare secundă doar Luna îmi trimite Duminici şi mă avertizează cum NU se pregăteşte o noapte de dragoste chiar dacă a/selenizarea poate să fie  perfectă şi definitivă! Până la sosirea Cuvintelor...Hortensia este mult mai frumoasă decât C ...

Sigur că da...aşa s-a întâmplat şi aşa zicem: "A vrut să pătrundă-n iubire cu forţa!/ a vrut samavolnic să intre în moarte!/ Dumnezeu l-a certat cu tandreţe şi milă/ ş-apoi l-a rugat să citească o Carte!"Sigur că da...n-a avut încotro şi aşa i-a mai spus Dumnezeu: "Apropie-ţi cerul, priveşte la păsări!/ nu poţi să te superi pe viaţă, aiurea!/ visează-te singur, n-ai voie sărutul/ pe sânul iubitei să-l pui cu securea!"Şi aşa a continuat Dumnezeu...şi aşa spun ...

(!) înaltă şi adâncă doamnă,/ să ştii că eu nu te aştept –suntem atâta de aproape/ încât parcă suntem născuţin-aceeaşi clipă şi n-acelaşi/ loc ne/ceresc, ne/bun, ne/drept,într-un atunci şi-ntr-un acolo,/ când/unde nu-mi, când/unde nu-ţitrecea prin suflet şi prin gând/ această-mpreunare vieşi moartă-ntr-un mereu acum/ – cât ţine-ntreaga veşnicie (!) ...

Imaginea/eticheta preponderentă a străzii contemporane este alcătuită din nesimţitul profesionist şi târtanul amator. Împreună sau separat, aceste două rezultate ale "educaţiei frugale" (subliniez sintagma trist-depresivă a filozofului Andrei Pleşu, pe care am mai folosit-o şi care argumentează şi pune în vedere realitatea distrugătoare a sistemului educaţional românesc) oferă, zilnic, un spectacol grotesc, o halucinantă şi monotonă tele/viziune de ansamblu a ceea ce unii ...

am visat că te duceai la gară,/ pe cărarea dintre sud şi nord - cea mai pe/trecută din MOLDOVA,/ cea mai dreaptă dintre ştiu şi pot ai visat că mă-ntorceam din gară,/ pe cărarea dintre nord şi sud - cea mai pe/trecută din MOLDOVA,/ cea mai dreaptă dintre văd ş-aud se făcea că nici nu se mai poate/ să nu ne-ntâlnim într-acest VIS şi să mergem, amândoi, întruna,/ până-n IAD sau până-n PARADIS şi ne-am întâlnit chiar la jumătatea/ celei mai frumoase cărărui dintr ...

Iată-l...el este! el este punctul meu de vedere! el este orizontul! el este cel fără de care nu se poate! nimeni nu poate fi în locul lui! el se face că nu aude izvorul în care plânge zâna desperării şi din care am vrut să beau şi să intru în păcat! el se face că nu pricepe când îi spun cum visez o pădure de salcâmi cu flori negre, unde zâna ceea singură şi albă începe să nu mai moară niciodată!Iată-l...el este! el este punctul tău de vedere! el este orizontul tău! ...

(!) închid ferestre, ochi, sfărâm oglinzi,zic hocus-pocus...şi mă văd atuncea,între adânc şi nalt...şi-astfel aud:„acum sărută-ţi steaua şi fă-ţi crucea,acum aşează-ţi gândul pe curatşi sufletul aşterne-l pe tipsie,acum ascultă-ţi inima şi dă-isă-ţi poarte trupul până-n veşnicie” (!) (!) deschid ferestre, ochi, repar oglinzi,zvârl hocus-pocus...şi mă văd acuma,între nimic şi zero...şi aud,neputincios, cum se îngroaşă glumafiindcă am călcat acel ...

Da... mă uit la mormanul de nisip! doamne, ce mult timp mi-a adus tata! o fi aşa mare depozitul de sub costişă? văd că foarte mulţi săteni se duc mai mereu acolo şi-şi iau! îşi iau cu buzunarul, cu pumnul, cu şapca! unii îşi iau cu căruţa, că sunt lacomi, nu le ajunge oleacă, acolo, de-o viaţă! alţii, şi mai abitir, îşi iau să aibă chiar şi după viaţă, că vor şi-n moarte să şi-l piardă, ori să-l muncească, ori să se laude cu el, cu timpul, cu mizerabilul ă ...

las timpul singur şi mă duc să văd/ ce a rămas acolo, în UITARE,/pe-o margine de vis, departe hăt/ - mâhnirea-ncepe să se înfăşoarepe naivitatea sufletului meu,/ iar trupul mi se-nchină şi se-nclinăcând văd cât e de singur DUMNEZEU,/ parcă VECIA lui ar fi de vinăîngenunchez nedumirit şi-l rog/ să-mi zică ce să fac şi ce urmeazăastăzi şi mâine... însă n-am noroc:/ nu-mi dă nici o idee, nici o razămă uit în podul palmei şi nu cred/ că LINIILE toate-s prăpădi ...