Vine, sigur că vine! Cum să nu vină ziua în care se coc pepenii?... în care merg cu tata în grădină şi-i alegem pe cei copţi?... în care aşteptăm să se întâmple ce mai pură şi simplă şi interesantă mâncare de pepeni?... o să vină şi mătuşa aia, şi mătuşa asta, şi bunica aia, şi bunica asta!... Dar am să-l chem şi pe Vasile al ţaţei Aglaia!... Sigur că da!... Iată, azi se întâmplă să fie chiar ziua în care se coc pepenii!... Mă duc până la gardul băi ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Cred că observi cum se uită la mine vrăbiile din lăstărişul sihlei în care dorm şi (nu) mi se pare că visez uniform-accelerat într-un timp rectiliniu şi uniform, după cum se pricepe să-(mi) bată inima putregăioasă şi plictisită de stat, după cum înţelege să (nu) mai cânte păsărimea cea de toate zilele şi nopţile mele frânte, înfrânte, răsfrânte, plăpânde! Cred că observi cum se îndepărtează de mine şi ...

Cum scriam în ziarul de ieri, Vasile al ţaţei Aglaia stă rezemat de-un plop sădit de tata, pe marginea şoselei cu balast, care vine dinspre Galaţi, ori care duce spre Galaţi. Stă foarte trist pentru vârsta lui. Are şapte ani fără două luni. Io-s mai mare cu exact patru ani. Fiindcă suntem născuţi în aceeaşi zi şi în aceeaşi lună, dar în ani diferiţi. Trăim şi murim în/sub Zodia Fecioarei, cum aud (şi eu) de la cei mai mari şi mai deştepţi, până acum... (cică b� ...

Moto: "au fost odată patru camere prin care/ curgeau furtuni şi poezii devastatoare/ acuma-s goale şi au geamurile sparte/ miroase-a gratis fără rost miroase-a moarte" (Iolanda Cremene) !cică nu mai sună, cică nu mai poate, cică nu mai ştie doamna cumsecade! !doamna cumsecade cică nu mai sună, n-are cine-o-ntoarce, stă ca o nebună, şi se micşorează şi coboară-n sine - doamnă oarecare, doamnă oarecine! !doamna cumsecade cică nu mai ştie calea spre izbândă, drumul spre c ...

Vacanţă de vară multă şi frumoasă. În fiecare dimineaţă, exact în secunda când soarele începe să se suie dinspre marginea Rădeştiului spre creştetul Zimbrului, iau "Păcală"(în versuri)... iau vaca (în versuri şi în proză)... iau varga (pamflet de corn, pentru educaţie şi lup)... zic mamei "sărut mâna, mamă!" (dacă nu-i plecată pe dealuri, la prăşit, cu noaptea-n cap, cum zic sătenii perforaţi de lumină)... iau şi nişte câteva lacrimi la mine (nu se ştie nic ...

mâine, la plecare, dac-o fi să vină, am să-i spun adio dintr-o violină - câtă aşteptare!... parcă mult prea multă! parcă mult prea lungă!... oare mai ascultă? dacă mai ascultă, n-are ce să-i facă, n-are ce să-i spună celui care pleacă - ea rămâne tristă, numai ea rămâne sclavă dinspre-nscrisuri sfinte şi păgâne, să-şi respecte rostul şi să ostenească în vremelnicia surdă, omenească, şi-n eternitatea treptelor divine, fără glasul cestei scumpe violine! n- ...

Întotdeauna am considerat şi am crezut că ştiu foarte bine cum aşteaptă mama pe Drumul Copilăriei să mă vadă venind acolo. Mama vorbeşte cu tata despre nesimţirea mea, fiindcă am rărit cam des paşii până acasă. Tata ascultă şi tace. Şi nici nu fumează. Asta mai zic şi eu răbdare. Şi nici nu mă suduie. Asta mai zic şi eu blândeţe. I-am spus, mai demult, că sunt golan de cultură şi artă. Şi că nu am timp de umblat pe drumuri. Că eu umblu pe alte drumuri. Şi el ...

(!) dacă vreţi să aflaţi adevărul despre minciuna care vă înconjoară, veniţi în agora, numai astăzi vă aştept în agora, numai astăzi tarabele-s pline cu apă neîncepută şi multă şi sfinţită şi chioară (!) (!) veniţi să vedeţi cât sunteţi de ne/fericiţi şi cât şi cum li se fâlfâie satrapilor şi arhonţilor panglicile multicolore, dar şi cât şi cum pâinea şi circul urlă şi se înmulţesc în triste şi sălbatice agore (!) (!) vine şi cinicul Diogene cu ...

N-o mai văd, însă mi-o aduc aminte din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai clar. N-o mai aud, însă îmi stăruie vocea-i liniştitoare în jur. În prima clipă a lipsei sale am crezut că a plecat oleacă, dar acest oleacă a început să mi se pară definitiv. Apoi, în următoarea clipă, ideea dispariţiei însoţite de o spaimă implacabilă şi-au făcut loc în ungherele sufletului meu stoic, amăgit şi pălit pentru pururi de candoarea pe care Copilăria mi-a dăruit-o în/din ...

Opreşte!...doar oleacă stăm aici,/ poate mai vor şi alţii să se suie! - vor toţi! vor toţi! i-auzi şi-i vezi cum sunt/ striviţi cu pietre şi bătuţi în cuie?! Ce piază rea, ce ură, ce păcat/ i-or fi zvârlit pe unii înspre alţii? chiar n-au simţit că n-au ce nu le dă/ nimeni?...că ei sunt (toţi!) ne/vinovaţii? Cesta-i păcat: când bulgăreşti un vis,/ şi când crucifici taină şi-nvăţare, şi strici un făt-frumos, şi scuipi un iov,/ şi nici nu ceri lumină şi i ...