Sunt într-o staţie de autobuz. Nu o staţie oarecare, ci una în care stă şi munceşte o vânzătoare de ziare într-o gheretă galbenă, plină cu ziare negre şi colorate. Mă aflu în staţia asta pentru ca să mă sui în autobuzul pe care-l aştept să vină dintr-o parte. Şi nu numai eu îl aştept. O droaie de oameni se uită la ceasuri şi la vale. Numai vânzătoarea de ziare nu se uită. Şi numai bătrâna aceasta frumoasă nu se uită. Pe vânzătoare o văd în fiecare zi, dar ...

Nu mai am... am dat (la toţi, la toate)de râs, de plâns, de viaţă şi de moarte!am dat (la fiecare) cât a vrutpână la capăt, până la-nceput!am dat şi la frumos şi la urât,şi nu mai am (şi eu) cu ce să râd!am dat din ochi, cu dragoste, mereu,şi nu mai am cu ce să plâng (şi eu)!...Mă duc să-mi iau (din arderea cealaltă)nişte nimic şi nişte niciodată!Atât a fost... chiar dacă nu pot crede,sunt condamnat cu faţa la pereteşi-aştept un semn de trecere prin/în,cu-nver ...

Doamnelor şi domnilor, vă rog să luaţi loc şi să staţi jos! fiindcă, din clipă în clipă, trebuie să apară! dacă nu aţi aflat până acum, vă spun eu: Acesta nu-şi permite să întârzie niciodată, chiar dacă vi se pare că nu mai vine, chiar dacă sunteţi îndreptăţiţi să-mi reproşaţi că nu l-aţi văzut "în carne şi-n oase", nu l-aţi pipăit, n-aţi stat cu El la taclale, la o cafea, la o ţigară...! Zic "vi se pare" pentru că, realmente vorbind, Acesta-i cel "f� ...

Moto: "în toamna asta nu mai plec de-acasă./ nici o plecare nu mai are preţ./ rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă./ şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ." (Iolanda Cremene)Au fugit câinii din lanţuri, toamna s-a-ngropat de vie,sfântul tremură-n biserici, ninge în autobuz,pe maidanul cu gunoaie s-a pierdut o jucărie,nu ştiu unde-mi sunt bocancii... şi tu încă n-ai ajuns!Bate-o pasăre-n fereastră, parcă bate-a sărăcieşi-mi refuză rugămintea, strigătul fără cusur.. ...

Mi s-a dat şansa/norocul de a le vedea o dată, numai o dată, pe luciul unui lac uriaş, în mijlocul unei păduri din mijlocul unui oraş din mijlocul unui continent din mijlocul unui pământ... din marginea unei galaxii! Erau multe, foarte multe! Negre şi albe! Într-o tăcere desăvârşită! Aşa, ca într-un ritual al dumnezeirei pe cale de dispariţie! Aşa, ca într-o procesiune a ultimului miracol existenţial! Aşa, cum numai singurele fiinţe ale candorii universale (mai) ştiu să ...

!nici un zmeu, nici o ileană nu mai umblă pe pământ!făt-frumos  e terchea-berchea, sfânta vineri stă fumând!zgripţuroaica e patroană la o fabrică de bunghi!greuceanu calculează diametru la triunghi!prâslea cel voinic e dilăr - cară fleacuri de la turci!fata-moşului vibrează într-un bar cu „demiurgi”!fata-babei face spume în cazanul plin cu skunk!...(ce aromă şi ce visuri de la tată pân-la prunc!)...strâmbă-lemne taie scânduri foarte bune de sicriu!sfarmă-piatră v ...

Stau pe genunchi, în faţa ta.../ şi îndrăznesc să cer iertarecelei pe care-o ţii la piept/ de-atâta timp ş-atâta vreme,iertare pentru c-am uitat/ să vin mai des la grămăjoarade lut adânc şi nemilos,/ acoperit cu crizanteme,la-mprejmuirea unde stă/ o viaţă transformată-n moarte,sub teiul care tace-a dor,/ bătut de ploi (in)diferente,bătut de vânturi dinspre nord/ şi dinspre sud, cu (ne)păsare,să-mi amintească-n veci de veci,/ nimicitor, literalmente,că m-a făcut şi s- ...

maria mea-i departe şi nu ştie/ că şi eu sunt departe şi nu ştiu/ cum ne-au bătut la poartă ghioceii/ la poarta casei noastre din pustiu!maria mea s-a dus ca să-mi aducă/ eternitatea morilor de vânt/ când va veni am s-o aştept în gară/ şi am să-i spun ceva din când în când!maria mea mă uită şi mă doare/ am înţeles că vede cum aud/ ce fel de lacrimi când porneşte moara/ vor curge de la nord până la sud!maria mea visează cum începe/ sfârşitul aşteptării pe păm ...

Eu, când vreau să mănânc pere, nu mă ating de mere nici să mă rogi, nici să mă pici cu ceară. Nici măcar mere interzise nu poftesc, deşi sunt mult mai tentante, da? Eu, când vreau să mănânc pere, şi n-am, încerc să caut undeva, cât mai aproape de locul în care stau şi nu mi-i poftă de mere. Să aflu pomul ne/lăudat cât mai aproape, fiindcă, la vârsta mea ne/meritată, metaforic vorbind, astă râvnă mă poate scăpa mortăciune, dacă poamele sunt departe!... Sigur c� ...

(!) a strâns - toată viaţa, în suflet şi-n trup - / atâta durere,cât nici nu încape-ntr-un om - parc-o văd/ ş-acuma cum cere:dă-mi, doamne, oleacă de moarte, că ai/ şi rece şi caldă,să-mi fie de leac şi hodină pe veci,/ în lumea cealaltă...că-n asta mi-ai dat chin cu carul, mi-ai dat/ cât nu poate duceun om cu o singură viaţă, un om/ c-o singură cruce (!)(!) mi-ai dat... şi n-am zis că nu iau, n-am călcat/ poruncile tale,mereu te-am urmat pe rotundul de lut,/ la dea ...