Dumnezeule...tu chiar mi-ai luat noaptea de sub tălpi, din ochi, din suflet şi din gând! Tu chiar ai început să faci dimineaţă! Întunericul se crapă! Se crapă de ziuă, cum zic oamenii zilelor şi nopţilor din totdeauna! Se crapă de lumină în inima pădurii! Dar inima nu se opreşte! Cum să se oprească inima pădurii? Nu poţi, Dumnezeule, să faci una ca asta, să laşi să se crape inima pădurii! Nu poţi, chiar dacă nu am găsit şi nu am tăiat lemne pentru scară! Ce pot s ...

Şi într-o ziuă am să-ţi zic ceva frumos şi pur şi simplu: nu cumva singurătatea să se mai întâmple în mijlocul răbdării care-ţi împle cărări şi drumuri cu amărăciune de rege resemnat...şi nici nu spune! Şi într-o ziuă am să-ţi spun că nu se-ntâmplă veşnicia cum vrei tu când stai la geam şi crezi ţi se pare ce vezi şi-auzi răspuns la întrebare: de unde până unde se mai poate strâmba dreptatea-ntr-o singurătate! Şi într-o ziuă am să-ţi spun că „da� ...

Da...se apropie adâncul pădurii!...Sau poate eu mă apropii de adâncul pădurii! Sau poate nimic nu se apropie, ci toate-s astfel tocmai de Atunci!...Tocmai din Totdeauna!...Şi mie numai mi se pare!...Şi numai am şi nutresc senzaţia netă a ne/mărginirii!...Şi numai simt atracţia irezistibilă a necunoscutului!...Şi numai doresc forţarea limitelor fizice şi sufleteşti în ceastă măreţie liniştită! Da...se apropie inima pădurii! Mă apropii de inima pădurii! Se aude! I se au ...

(!) şi mă uit cum tot pier/ printre mine şi cercum mă sui mă tot sui/ unde „este” chiar nu-iunde „nu-i” a mai fost/ să-l învăţ pe de rostşi mai este şi-acum/ sigur singurul drum (!)(!) sigur singurul drum/ drept acu drept acupentru cei care „da”/ pentru cei care „nu”printre mine şi tu/ printre tine şi eudacă vrea dumnezeu/ astfel vrea dumnezeu (!)(!) poţi să zici că-i frumos/ poţi să zici că-i urâtdacă bat şi nu stau/ cum se spune la gâtbat pe sus bat pe j ...

Publicăm astăzi a doua parte a interviului realizat de Ion Zimbru cu regretatul poet Simon Ajarescu, discuţie consemnată de Ion Avram şi transmisă nouă din partea Cenaclului "Noduri şi Semne".  Ion Zimbru.: Ştim că ai locuit pe strada Morilor. Vorbeşte-ne despre locuirea ta în Strada Limba Română! Simon Ajarescu: Treizeci de ani trăiţi şi existaţi, citiţi şi scrişi pe acea on line municipală din Galaţi, ca „Don Chijotte de pe strada Morilor” – după titlul unei po ...

Din spate, cam dinspre sud-estul Basarabiei, răsare Luna plină şi rotundă ca o mirare! Pădurea mă întâmpină cu măreţia liniştită a lui Mihail Sadoveanu, a lui Ion Mutelcă, a lui Vasile Cherpedin, a lui Mihail Şolohov, a lui Iisus Christos, a lui Alecu Spulber...şi alţi şi alţi eroi ai Copilăriei, unii ajunşi în cărţi, unii ajunşi în cimitire, unii ajunşi repere/simboluri ale Păcii şi Iubirii, unii ajunşi Nicăieri! De fapt, această pădure seculară e-un fel de mar ...

când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, după apus,tu n-ai avut un strop de milă.../ şi ai plecat la cel de sus! e mai deştept – nu am ce zice –/ şi-i mai înalt, şi-i mai frumos –cum să refuzi atâta slavă/ şi să te duci la cel de jos?cum să dai ditai nesfârşire/ pe-un biet mărunt, biet pieritor?cum să laşi singură o steauă.../ şi tu să umbli după dor? când te-am rugat să vii la mine,/ acolo, jos, lângă mister,să fii o simplă efemeră/ lângă un simplu ...

După jumătate de oră de mers prin grâu, abia sunt la jumătatea distanţei dintre şosea şi pădure! Aşa-i de buclată cărăruia! Faptul că merg, merg şi iar merg...şi parcă nu mai ajung, îmi strecoară-n suflet un fel de stranie senzaţie a inutilităţii, chiar dacă-i frumoasă şi atrăgătoare această cotrobăială prin ne/mărginire! Cred că printr-un asemenea decor a trecut poetul Mircea Dinescu şi a scris una dintre cele mai tulburătoare poezii din literatura universală! ...

Intrase în odaie, printre substantive mărunte. Şi cânta. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit şi liniştea sufletului tău treaz. Să nu tacă! Să nu tacă! – ziceam printre alte cuvinte. Nu trebuie să se oprească. El nu osteneşte nicicând, fiindcă trăieşte puţin şi moare înainte de moarte. Cântecul său vine tocmai din Cer, vine tocmai pe Pământ. Nu are nevoie de odihnă. Doar eu caut adormire şi oprire. Doar eu mă lovesc de lucruri mărunte. Doar eu mă ...

De la şosea până la marginea pădurii, cărarea trece prin lanul de grâu. Doamne, ce strâmbă-i cărarea asta! E cotită mult de tot! Oare de ce nu-i dreaptă? Oare ce-o fi fost în mintea celui care a croit-o primul, celor care au bătătorit-o apoi? De ce n-au făcut-o perpendiculară pe codru? Aşa, în loc să mergi doar zece minute în cinci sute de metri, mergi o oră! Dar ce interesantă-i şi ademenitoare-i ceastă şerpuire, ceastă nedreptate a cărării prin lanul de grâu! Pe ş ...