N-o cunosc. Nu cred că o cunosc. Este posibil s-o fi văzut (pe) undeva, vreodată, dar să nu-mi fi dat seama că-i ea, tocmai ea, doamna Lui. Este posibil. Cum să nu fie posibil? Mai ales că eu, vagabond şi derbedeu, umblu peste tot, şi n-are cum să nu fi fost şi ea, măcar o dată, acolo. Cum să nu umble prin pădure? Cum să nu umble prin râpi, după pupeze calde ori pupeze reci, după pui de şopârlă ori pui de bogdaproste? Cum să nu cotrobăiască prin bibliotecă, după eroi r ...

!chiar încă-i dreaptă singura păreredisimulată oblic în de-ajunspentru nimic şi tot în laolaltăşi-n hăt străfundul sinelui ascuns!!doar ea-i în orice loc monovalentăşi limpede-ntr-un timp zerovalentîmprăştiat în gol şi plin zadarnicn-acelaşi mod continuu prezent!!ceastă părere poate fi MARIAnumai MARIA unde când şi cumse-ntâmplă iar şi iar destăinuireaunui abstract într-un concret antum!!o singură părere înclinatăîn universul perpendicularmai poate spune ce (nu ...

Vine şi trăieşte din/în stirpea rară a marilor cititori de Poezie! Nu-i altceva decât un admirator incurabil al Inefabilului! Şi nu-i altcineva decât Maria din Centrul părţii de nord a Moldovei de sud! Maria din pădurea cu salcâmi! Salcâmii aceia rari şi înalţi tocmai până la Cer, chiar până dincolo de Cer, pot spune! Şi cu flori negre! Negre cum numai irisurile Luminii din „Izvorul nopţii” lui Lucian Blaga pot fi!... Ieri, exact la limita dintre „a fi” şi „a nu ...

ai cheltuit cu mine o avere - era să-ţi dai şi viaţa pentru mine, dar te-ai oprit (la timp) când ai văzut ce fel de oarecare/oarecine îmi stă-n putinţă şi îţi stă în cale şi-şi etalează inima de piatră pe foc şi pe văzduh şi pe pământ - nici câinii n-o mănâncă şi n-o latră!!! ai cheltuit cu mine o avere - era să-ţi dai şi moartea pentru mine, dar te-ai oprit (la timp) când ai văzut că nu am lăcrămare şi ruşine, că sunt imun la otrăviri cu cele mai fine ...

Ea este! Pentru că numai ea ştie atât de bine să se ascundă în spatele cuvintelor şi să-mi citească toate cuvintele în spatele cărora mă ascund! Dar nu numai că citeşte, ci mă şi găseşte exact acolo (unde), exact acolo (de unde), exact acolo (până unde)... şi exact atunci (până când)! Şi nu cumva să credeţi că-i doamna aceasta! Nu-i! E doamna cealaltă! E doamna care-mi face duminici în fiecare zi, e doamna care poartă greieri în păr, e doamna cu muşcate la ferea ...

la crâşma aceasta cu literă mică,la crâşma aceasta cu literă mare:beţivi de elită, beţivi de duzină -şi-un straşnic beţiv şi naiv în formarela crâşma aceasta oricine începesă-şi numere timpul rămas până undeporneşte uitarea-nainte şi-n urmă,cu verzi şi uscate, cu mari şi măruntela crâşma aceasta o doamnă mai vindemotive de dus şi de-adus la domnie,motive de-ntors liniştirea în ceasurişi-n scrise/sortite şi ţie şi miela crâşma aceasta un domn se aşează� ...

În fiecare zi, după Vecernia de la biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi după ce credincioşii se risipesc în laicul dătător de fericire, dar şi de amăgire şi uitare, doamna Maria Resemnare merge la cimitirul Sfântul Lazăr, plăteşte un mic „onorariu” portarului fiindcă, altfel, n-are voie să intre în marele Dormitor Universal! Apoi, ca o fantomă neagră, se pierde printre alei, printre morminte şi printre foşnete şi murmure sepulcrale! Este foarte greu de urmărit, ...

oare cine mai înseamnă/ alt ceva decât se vedeîmprejurul mic sau mare:/ ură, pizmă, foame, sete?oare care mai de care/ tocmai unde poate duceîntr-această strâmto(r)are/ dintre leagăne şi cruce?oare alt ceva ce este/ printre-aminte şi uitare?poate (nu)-i un oarecine,/ poate (nu)-i un oarecare!oare nu cumva se ştie/ despre careva că-i totul,care poate să (nu) spună/ ce e viul şi ce-i mortul?care va să zică, poate,/ într-un timp inert... adicănu va mai putea să rabde/ lumea, c ...

unii prieteni şi unii duşmani mă întreabăde ce merg la ziar în fiecare dimineaţă,de ce-l citesc pe Caragiale în fiecare zi,de ce mă uit cum Luna se face nouă şi veche şi plină şi goalăîn ochii lumii cesteia indiferente,de ce mă doare plânsul câinelui cotonogitşi hohotul sardonic al deşertăciuniiprin care [(nu) ştiu cât] (mai) am de mers -şi eu le răspund că mi-i dor de Mama: Singura Lege din Univers!alţi prieteni şi alţi duşmani nu mă întreabăde ce sunt sătul ...

Pe vremea când în Şcoala primară/elementară/generală/gimnazială încercam să învăţ/pricep cum se extrag rădăcinile pătrate, nu se lipea de mine nici o vorbă, nici o demonstraţie din sfânta osteneală a învăţătorului/profesorului mai mult ori mai puţin pregătit să facă faţă umpluţilor cu iluzii şi reverie, cum eu! Oricâtă pedanterie ar fi pus la bătaie omul de la catedră, nu reuşea neam să mă facă a crede că-mi foloseşte la ceva să ştiu ce treabă mare/imp ...