Un porc...(dintre aceia cu sfârla cât mai lungă/ şi cu şorici de-un deget pe fălcile gămane).../ fusese prins punându-şi untură peste şuncă/ şi clefăind, pe gratis, rahat de milioane!//Găinile, desigur, acrite de clocire/ şi, silnic, ouătoare prin pod, prin oboroace,/ l-au spus în pasca mă-sii, l-au dat în urmărire/ la boul cel mai hâtru, stăpân pe dobitoace!//Dar vremea – bat-o vina! – mai trece şi mai vine.../ şi boul nu găseşte răspuns la întrebare.../ iar po ...

Bate vântul frunzele pe vale – / unde mai găsesc iubirii taleloc de legănare, loc de joacă,/ să întindă mâinile, să tacă?Îmi aduc aminte...se aude / cum făceam (din clisă) paparude,cum ploua şi ne strigau afară/ flori de câmp şi lemne de vioară!Aşteptam până răsare luna,/ ne dădeam de-a dura totdeauna –răsărea din ochii tăi de fată – / bată-te norocul, să te bată!Greierii cântau la drumul mare,/ hoţii le furau din buzunare –cântecul de greier nu se teme,/ ...

Nuntă! Mare nuntă! Modernă! Multă! Şi frumoasă! Artificial de frumoasă! Şi departe, foarte departe de farmecul tradiţional el acestui eveniment in/util din viaţa celor care jură să fie laolaltă „până când moartea îi va despărţi”! Mireasă lungă şi înaltă! Lance! Săgeată! Suveică! Albă! Drăgostită precum sinucigaşa regină egipteană! Mire aproape la fel de înalt şi de lung! Pirpiriu! Ţâr! Drăgostit ca un cotoşman pe acoperişul Deşertăciunii! Negru! Feri ...

Vin să-ţi aduc trei flori şi două madrigale,şi-un strop de apă, şi-o dulceaţă, şi-un sărut -vin tulburat, vin fără milă, fără teamăcând câinii, sfinţii şi păgânii dorm de mult!!!Mă dichisesc până la os, până la sânge,până la zero fără cinci mă dichisesc -la zero fix vine caleaşca din poveste,să mă (a)ducă-n paradisul pământesc!!!Cam pe la zero şi un sfert ajung la tine,cu trup şi suflet gata-gata pentru bal,bat şi deschizi ca un răspuns la întrebare - ...

Îl vezi în fiecare zi. De trei ori pe zi. De o mie de ori pe zi. Nu ai cum să-l eviţi. Vrei să-l ocoleşti, dar nu poţi. Că-i peste tot. Ca un partid. Ca o adunătură. Ca o piază rea. În găseşti chiar şi unde te aştepţi mai puţin. Şi în oraşe. Şi în sate. I se aude zgomotul de la mare distanţă. Acest soi de vibraţie trece prin pereţi. Trece şi prin căşti/dopuri antifonice. Te căpiază. Şi, când îl observi câtă pasiune pune în ceea ce ştie să facă cel mai bin ...

(!) sintaxa mea frumoasă, de ziuă și de noapte,ești mama poeziei de-o mie de lumini,ești singura din care cuvintele-mi dau viață -te rog, vino acuma, urgent, să mă declini (!) (!) că mi-i morfologia defectă fără tine -te-am mai strigat o dată, dar te-ai silit să fugiși ai lăsat, frumoaso, nominativul singur -te rog, vino acuma, urgent, să mă conjugi (!) (!) căci verbul mi-i zadarnic, pasiv și-n ofilire -ai milă și răbdare cu diateza mea,fă-mă activ, aleargă-mi trecut ...

În fiecare noapte, fără nici o excepţie, de la începuturi până în prezent, vine în dreptul geamului meu şi se uită. Nu se uită urât. Nu se uită frumos. Nu ştiu cum se uită, fiindcă eu nu ştiu ce însemnează „urât”, ce însemnează „frumos”. Şi nici nu m-am străduit să aflu, să caut, să învăţ. Întotdeauna am considerat că-i mai bine să nu ştiu. Dacă mă apuc să caut, şi caut în zadar? Dacă mă apuc să aflu, şi râde jurul şi jurul jurului de hotăr� ...

Hai să dăm mână cu mână - (nu aşa se cere?) -şi să ne jucăm călare pe lepidoptere!!!Hai să dăm ovăz la caii care-au fost potrivămie, ţie, lui... sărmanii morţi fără colivă!!! Hai să dăm iarbă la boii cu-ndurarea treazăşi să îmblânzim ciomagul prostului de vază!!!Hai să netezim cărarea Susului spre-ncoace,să se roage pentru Cine... sau să nu se roage!!! Hai să dăm apă la moară - (ştii tu care moară?) -moara cea cu piatră scumpă, din odinioară!!!Hai să ...

O ştiu dinainte de a o cunoaşte. N-am fost în stare să nu intuiesc existenţa cestei frumuseţi sublime. Această superbă Alcătuire este senină şi serioasă şi iubită şi apreciată ca o zi de Paşte. Nu cred că poate fi ajunsă ori întrecută de nimeni din întreaga Omenime. Nu cred că nu este invidiată de toate femeile lumii şi nu pot crede că nu este râvnită şi pândită şi dorită de toţi bărbaţii istui Pământ. Sigur că da! Se poate înţelege că o divinizez, că ...

Din când în când, răbdările lui Unuîncep să fiarbă, ţipă, dau în foc,şi toate întâmplările Luminii(de sus, de jos, de mod, de timp, de loc)se-mbrăţişează laic, se destramăcu sfânt preludiu, hohotesc înalt,ca un postludiu al ne/mărginiriiîn dulce şi amar, rece şi cald,prin tot ce mai înseamnă Tot din toate:SINGURĂTATE-N SINGULARITATE!Ce hal de Unu (?!) - poţi să zici aiurea,mirându-te-ntrebându-te-ntr-un felpsiho/frenetic, tragicomic, tandru -respinge-adeverirea p ...