Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
(!) pot crede oricând că mă duc înapoi
să caut şotronul uitat în ţărână -
s-apropie timpul, s-aude cum cad
secundele ultime-n zero şi-ngână
în toiul seminţelor scâncete noi
şi-un alt început de plecare-nainte,
extaz şi-agonie, senin şi-nnorat,
cuvânt in/egal printre alte cuvinte (!)
(!) acolo-s, şi singur, şi caut pe drum
desenul acela prin ţărna trecută -
aud sărituri, şi găsesc doar un ciob
şi-o cruce în valmă de scai şi cucută (!)
(!) aici hodineşte şotronul uitat
până când a murit de alean şi-aşteptare -
citesc - ochii mei se închid şi se sparg
şi cad înapoi - nişte cioburi amare (!)
