TRISTE fără INFINIT (despre APĂ)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

draga mea fântână părăsită,
ciutură cu lemnul putrezit –
astăzi am să vin la dumneavoastră:
două triste fără infinit !!!
 
am să vin şi am să stau oleacă,
din foşnirea salciei s-ascult
cum şi maica mea şi cum şi tata
au venit...şi ei...la voi...demult !!!
 
am s-ascult încet, vro două vrăbii
care-şi fac – în trupul tău – cuibar,
am să tac şi-am să mă uit la pietre
cum aşteaptă apa în zadar !!!
 
n-am să pot să zic multe cuvinte,
să mă rog de apă am să pot –
pentru cei plecaţi mai stau oleacă,
să nu fiţi chiar singure de tot !!!

Citit 2910 ori Ultima modificare Joi, 28 Noiembrie 2019 17:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.