!vino să iei... (şi tu!)... că se termină...mai am destule, însă e năvală...şi mă spăimânt că poţi rămâne fără,sub luna veche, nouă, plină, goală,sub cerul mincinos şi criminal,păzit de domnul lucifer... mătincăacest perfid lacheu dumnezeiesc(mi) l-a zvârlit cât colo pe turbincă,l-a dat afară pentru că ştiacum şi necum... deoarece... fiindcă!!mai am destule... şi-ncă mai aşteptîn poartă, la fântână şi în gară,poate ajungi să vezi că am ce-a zisbădia ...

Mărite rege, roagă-te, fă-ţi cruce,închină-te la cer şi la pământ,şterge-ţi trufia... a-nviat Reginade Alb... şi n-o să plece până cândn-o să plăteşti tot ce-(a)i trecut prin ură,prin sabie, prin foc şi prin păcat,prin tot ce-(a)i scris cu sânge în hrisoaveşi pe blazonul tău întunecat!Zadarnic stai cu turele în valmăşi-n zaiafeturi şi-n destrăbălări,zadarnic ţii nebuni şi cai de vazăşi-ţi strângi pioni de peste mări şi ţări -de data asta, n-ai nici o s ...

Eu... dintr-un fel de linişte-am venitsă stau puţin sau mult, să-mi pară binesau rău... şi să mă mir ce demiurg/ nenorocit mă face de ruşine!El vrea să cred că-s jucăria lui,naiva/tâmpa lui marionetă -trage de sfori şi hohoteşte crudîn sinea-i egoistă şi secretă,în gaura-i de geniu-şobolan,/ de brută chioară, surdă, strâmbă, netă!Eu... într-un fel de linişte cobor/ - aceeaşi, parcă... liniştea aceeaîntreagă, fără moarte, fără timp,din care nu se-ntoarce n ...

Domnule-(n) Alb, fii blând şi milostiv,/respectă-ţi Jurământul de onoare,nu vezi câtă nădejde-n jurul tău/ se înfiripă negreşit... sau moare!?Cum iei de la bătrânul muribund?/ cum iei de la bătrâna muribundă?iei pâinea lor, iei sarea lor, iei tot/ ce au puţin şi nu ştiu să-(l) ascundă! Chiar nu te doare sufletul deloc/ şi chiar nici un oftat nu te mai mişcă?!Viaţa şi Moartea joacă-n uşa ta/ un fel de tragicomică (a)rişcă,un fel de-a v-aţi ascunselea (in)cert/ ...

Din când în când, răbdările lui Unuîncep să fiarbă, ţipă, dau în foc,şi toate întâmplările Luminii(de sus, de jos, de mod, de timp, de loc)se-mbrăţişează laic, se destramăcu sfânt preludiu, hohotesc înalt,ca un postludiu al ne/mărginiriiîn dulce şi amar, rece şi cald,prin tot ce mai înseamnă Tot din toate:SINGURĂTATE-N SINGULARITATE!Ce hal de Unu (?!) - poţi să zici aiurea,mirându-te-ntrebându-te-ntr-un felpsiho/frenetic, tragicomic, tandru -respinge-adeverirea p ...

Motto: „Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să ştii că poţi distruge pe cineva, să n-o faci şi acela să nu ştie.” (Marin Preda - „Cel mai iubit dintre pământeni”)Măcar o clipă fii atent, monşer...nu vreau să-ţi stric hodina cu ne/vrute:salcâmii toţi, din cărţi şi din păduri,s-au strâns, aici şi-acum, să te salute! Sunt înfloriţi cum şi atuncea, cândte-ai pogorât... dar nimeni nu te credecă ai putut să laşi pământul tristşi toat� ...

Dacă nici nu eram, ce PĂCAT am făcut, de m-ai dat la OSÂNDĂ? Nu ai minte, nici suflet, eşti crud, nu di/stingi crucea mea fumegândă, mă opreşti şi din cânt şi din zbor şi din râs şi din plâns... şi din toate mă zvârli în afară şi-(mi) încui CERUL cu O MIE de LĂCATE!!! Eu te rog foarte frumos să-mi spui cu ce am greşit, nene DEMIURG? oare nu auzi clopotele? oare nu mai auzi cum mi se scurg secundele dincolo de tot ce-am crezut că-i ALFA şi OMEGA? spune, înaltule DO ...

intră - ia loc în universul meucu stele brute şi cu stele nete,cu muzici de-ngropare şi botez,lângă fereastră, ori lângă perete,ori în mansardă, ori în demisol,oriunde vrei - alege fără grabă,dar fii atentă, n-ai de aşteptat:în orice clipă-i gata să înceapăşi una şi-alta, într-acelaşi timp -adică, negreşit, război şi pacesă vezi ce face ZERO la plural,şi TOT la singular să vezi ce face!ia loc - e-un univers fără cusur,egal cu sine: poate să încapăşi plus ş ...

Intră, te rog... aştept de-o viaţă-ntreagăsosirea cestei clipe... mi se parecă eşti cea mai frumoasă, cea mai dragă,cea mai înaltă şi tulburătoares/clipire a secundei principalecând primprejuru-i timpul stă să moarădin pricini omeneşti, extemporale,într-o pornire veşnic secundară!Sunt pregătit... şi cred că nu-mi lipseşteceva pentru această-ntâmpinare...intră şi stai şi cere omeneşte...dacă te văd, nimic nu mă mai doare!Eşti ostenită... nu mai eşti în stare. ...

şi-acuma te (mai) strig la drumul mare!Trecea doar timpul şi pierea-napoi,ca un sărut uitat într-o scrisoare!Trecea... şi-l auzeam (parcă) zicând(printre cicori şi lacrămi) pe cărare:eu mor, tu mori, el moare... noi murimca un ecou sfărmat în depărtare!Aşa minţeam: nu, nu mai stau aicişi nu te mai aştept nici o secundă!Venea doar timpul şi-mi trecea-ndărăteternitatea stearpă şi măruntă!Eram atunci cum suntem şi acum -(la drumul mic... dar şi la drumul mare) -proscrişi ...