(!) mi-a spus cineva că maria/ e tristă şi foarte frumoasăde când a fugit într-o noapte/ din rochia ei de mireasă (!)(!) mi-a spus cineva că nu ştie/ pe care cărare-i plecatăcă-i dusă-ntr-un colo cu toate/ cu tot ce-i păcat împăcată (!)(!) un fel de poet fără margini/ jertfit pentru veci schimnicieiciteşte-n mătase şi scrie/ pe rochie versuri mariei (!)(!) mi-a spus cineva că poetul/ acesta trăieşte-ntr-o doarăşi-aşteaptă citeşte şi-aşteaptă/ nu ştie măcar nici ...

(!) a zis că trebuie să treacă/ a zis că trece negreşita zis că trece pe la toacă/ spre răsărit spre răsărit (!)(!) a zis că trece îmbrăcată/ în rochie fără sfârşita zis că trece doar o dată/ şi tot aştept ne/stingherit (!)(!) a zis că trece fără milă/ frumos definitiv egalînaltă lungă şi subtilă/ înspre mister extemporal (!)(!) a zis să stau aici la poartă/ cu/minte şi să nu închidfiindcă altfel nu mă iartă/ mă lasă-n pururi definit (!)(!) am înţele ...

Domnule învăţător, parcă ieri am trăit liniştea cea mai adâncă în sala de clasă cu dumneavoastră, parcă ieri stăteam şi ascultam lângă tablă şi lângă fereastră cele mai curate cuvinte din cartea de citire, pe care ni le desenaţi părinteşte, să nu le uităm şi să ne mire atâta vreme cât citim şi scriem româneşte! Domnule învăţător, liniştea ceea se face din ce în ce mai înaltă în jurul jurului mai mic şi mai mare, în lumea mai rece şi-n lumea mai cal ...

nimic nu ştiu – ce să învăţ, dacă-s trecutla nepăsare cu făptaş necunoscut?nu am fost surd, nu am fost chior,/ n-am stat cu cei care nu vorsă mă priceapă cum, de ce, cât (n)-am pierdut (!)a fost devreme? când a fost? de ce nu ştiu? –nu-mi amintesc dacă a fost măcar târziu,dacă a fost ce va fi fost/ chiar fără haz şi fără rostsă-nvăţ ce (nu)-s şi ce (n)-oi fi din tată-n fiu (!)nimic nu ştiu – de ce şi cât şi cum să catşi iertăciune şi osândă la păcat? ...

MOTO:„tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – [Iolanda Cremene] aud şi văd pe zare: mulţi şi triştişi osteniţi s-apropie încoace –ei sunt, cei aşteptaţi de-atâta timpucis în glumă şi-n război şi-n pace (!)ei sunt – pot a le zice „dumnealor”,pot a le zice „n ...

Motto: „ringul de dans al morţii/ se află chiar în centrul de greutate al poeziei/ pe care dumneavoastră mi-o dictaţi continuu/ şi continuu mi-o cereţi înapoi/ pentru curăţenie şi reparaţii/ pentru încă o reanimare/ şi încă o reanimare/ până când capătul de sprijin se va muta sub linia mărginirii/ dezechilibrul devenind/ astfel/ indiferent/ adică egal cu toată nemurirea/ din orice punct de orbire/ şi din orice punct de vedere” [Iolanda Cremene] (!) mă sui să şterg ...

încet-încet,frumoasă şi sobră ca o văduvă de război şi de pace,se apropie dinspre ultimul cuvânt,nu zice bună dimineaţa, bună ziua, bună seara -şi începe, şi face, şi tace, şi face, şi tace, şi face,şi se miră că nu mă aude nici plângând, nici râzândîncet-încet,cum un tămăduitor neaşteptat şi parcă trimis specialsă mă descânte de dragoste, cu buruiană de urât,se apropie fără să se ferească de ochii lumii,ca şi cum vine la ultima noapte, la ultimul ba ...

bună dimineaţa,frumoasă ROABĂ a lui DUMNEZEU -de mii şi mii de ani îţi osteneştivisul şi trupul şi sufletul prin ETERNITATE,dar nimeni nu întreabă dacă ţi-i greuprintre cele sfinte şi printre cele lumeşti,dacă inima ta răbdătoare mai poateduce sângele ne/norocirii până departe,din ce în ce mai rece şi mai departebună ziua, bună seara,frumoasă ROABĂ a lui DUMNEZEU -să ştii că am foarte multă VREMELNICIEnumai bună şi minunatăpentru alcătuirea ta exemplarăşi pe ...

!nu trece nimeni! şi doar mă uit cu atenţie taman din clipa în care am fost născut mă uit nici măcar o scânteie nu trece! !şi doar pe aici e drumul încolo şi încoace şi doar eu sunt pus la numărare eu sunt des/făcătorul de lege eu sunt mereu/crescătorul de pâine şi pace! !nu trece nimeni! şi doar mă mor cu atenţie taman din aceeaşi clipă şi din aceeaşi cauză! !cred că eu sunt pus la numărătoare cred că toţi stau şi se uită la mine cum trec şi cred că lor li se ...

a din a şi au din a(u)r, jos din sus şi stă din s(t)are, un (a)colo de aproape şi-un (a)ici din depărtare! (r)ai din ia(d) şi nu-i din este, e din e şi pic din pică, rod din dor, aşa din altfel, sus din jos, curaj din frică! n-ai din nai, dacă din trestii nu se mai aud cântate oac din oac - încă se poate, încă, fără doar şi poate! dai din dar, din cale-afară - o din o, sigur din pare într-o vreme prea de/vreme şi un timp care pe care! da(i) din nu, surâs prin lacri ...