(!) ne-am întâlnit în inima pădurii -mânca o căprioară şi plângea -era-ntuneric, foarte întuneric:ne/drept, sălbatic, de(n)s, de catifea (!)(!) şi s-auzea doar pulsul veşnicieiprin horpăiala lupului flămând,şi - printre ramuri - steaua căprioareistingându-se aproape de pământ (!)(!) [ce lup hulpav - parcă-i poetul cares-aude şi acum în depărtare]!(!) e gata căprioara, gata-i steauaaprinsă-ntr-un demult, ca într-un vis -văd numai ochi de lup umplut cu viaţăşi cu bl ...

Minciuna se-ntrevede, se-aude pe supt mască: e gata să ucidă, e gata (şi) să nască lumini devastatoare, sinistru inocent, galactic/hohot sacru, vrăjmaş, indiferent! E-un fel de rafinare prin gând, prin amăgeală: o (s)punere-n tăcere, o trâmbă triumfală... zei hedonişti, slugi tâmpe fac pâine şi fac circ: spectacol gratis, dâră de tot şi de nimic! O sinceră asprime şi-o dreaptă-nfricoşare pogoară impecabil şi simplu-n fiecare... nu-i nici o târguială, fiindcă Dumnez ...

!stai liniştită... este-aici... nu pleacă,s-aude cum gândeşte lângă tine,te smulge din greşeală, din păcatşi din strânsoarea zilelor puţine!!te podideşte plânsul, ţi se parecă nu-i, că viaţa-i soră cu minciuna;vrei să-l atingi, dar este nevăzut;vrei să-l auzi, dar tace totdeauna!!adu-ţi aminte: când ai vrut murire,şi nu a fost, n-a fost o întâmplare;şi când ai vrut să ningă, şi a nins -să ştii că el a fost ACELA... CARE!!el ştie când şi cum aprinde steauă, ...

Aşa se auzea în toată România: "enigmatici şi cuminţi, terminându-şi rostul lor, lângă noi se sting şi mor dragii noştri, dragi părinţi"... Şi consider că tot poporul normal ştie cine a scris aceste versuri răscolitoare, când le-a scris, cine şi cum şi unde le-a cântat prima oară, a mia oară...! Aşa, spre luare-aminte! Aşa, spre tot ce mai poate însemna recunoştinţă şi grijă "pentru cei ce ne-au făcut"! Aşa, să nu mai vedem bătrâni şi bătrâne cu mâna înt ...

!sunt chiar la geamul marelui secret -şi strig, şi bat, mă trece râsul-plânsul,n-aud... nu vrea... şi eu încep a credecă nimeni şi nimica nu-i într-însul!!cred c-am visat şi că visez mereuce văd şi ce (nu)-mi pare că (nu) estedin visul visătorului cel mare:primul venit (ne/vrednic) în poveste!!nu pot şi nu renunţ aşa uşor:mai bat o dată... şi mai strig o dată -din ce în ce-i mai strâmt în calendarecu viaţa toată şi cu moartea toată!!despre-nainte şi despre-ndăr� ...

!tocmai la nordul sufletului meu/ e-un fel ne/bun de linişte şi pace,şi mă aşteapt-un fel de dumnezeu/ cu milă şi iertare, să mă-mpacecu ce mai arde, încă, sau s-a stins,/ cu ce se poate, cu ce nu se poatepricepe cum că-ntruna-i dinadins/ cu mâna-ntinsă-n spre upanişade,cu ochii duşi să-ntâmpine lumina/ prin răsărit, dar şi prin asfinţire,cu gândul că nimic n-are-nceput/ şi că sfârşit nu-nseamnă împărţire,nici despărţire, că-i astfel oricând,/ oricum, şi că ...

!raza a rămas pe retină, orbită. frigul a tras zăvoarele peste vulturul pi. walkiriile toarnă ne/tristeţe în pocale. nu se mai face noapte. nu se mai face zi!   !sunt înger în flăcări. din spatele cerului, parcă mă priviţi cu ochii mei, parcă zburaţi cu aripile mele, voi, vinovaţilor de naştere şi de moarte!   !voi, poeţilor săpători de fântâni pe câmpia limbii române, rămâneţi aici, pe singurul pământ cu „î” din „a”, aici, în maternitatea „m ...

descreşte viaţa, contra/viaţa creşte/ - e timpul şi e vremea să vă spun:eu v-am iubit pe toţi, dumnezeieşte,/ cu lacrimi, poezie şi tutun! chiar se aude cum se povesteşte:/ ducă-se naibii!... un nebun sărac! -eu v-am iubit pe toţi, dumnezeieşte,/ pe răi şi buni, pe cei cu mâţa-n sac! ce-adânc de veşnicie se stârneşte/ în urmă, înainte, peste tot! -eu v-am iubit pe toţi, dumnezeieşte,/ până acum şi-aici, până la ort! nu se mai vede, nu se mai opreşte/ sufletul ...

(!) când am ajuns, eu nu veneam de undeva -mai altfel spus, cred că veneam de nicăierişi întrebam: eu sunt ceva? sunt alt ceva?şi (te)-auzeam frumos: eşti omul fără ieri (!)(!) eu cred acuma că atunci nici nu veneam -eram aici (din totdeauna) un ascuns,să fiu hrănire la candori, s-arunc pe geamcu tot ce ştiu şi ce nu ştiu din ne/pătruns (!)(!) s-arunc de-afară în lăuntru... să aruncşi din lăuntru în afară... şi să-mi spuică vrei şi tu, că poţi şi tu (mult şi-ndelu ...

Cred că pleacă. După cum cată cu ochii pe lângă mine, pe lângă fiinţe şi lucruri, pe lângă secunde şi pe lângă rosturile lumii, cred că pleacă. Tăcerea-i suspectă, ce poate să însemne altceva decât plecare? Supărarea-i nejustificată nu poate să spună altceva decât pregătire de plecare, decât plecare iminentă. Nu, nu-i prima oară când mi se întâmplă să particip la un asemenea eveniment! Au mai fost şi am mai trăit toamne şi ierni şi primăveri şi veri umpl ...